Labarzachioară

"Noi...Ce mai facem noi?" :-)

2012-01-22T21:47:00.001+02:00

România. Real

2012-01-14T12:51:00.000+02:00

Reţeaua Real...

[...]
- Nu vă supăraţi, filtrele pentru cafea...?
- Filtre pentru cafea?! Partea de hârtie?
- Da....
- La detergenţi!

Noi am mai crescut un pic...

2012-01-08T10:34:00.000+02:00

După Crăciun, la bunici

27 decembrie 2011

Oraşul. La rece

2012-01-08T10:19:00.000+02:00

Bucureşti, 1-2 ianuarie 2012

Fotografii de AMG şi GV

Fără urme

2012-01-07T17:53:00.000+02:00

Luminile se sting pe rând
Şi-afară brazii de Crăciun
ajung toiege...ajung scrum.
Un cerşetor adună crengi
Ce n-or s-ajungă la fereşti
Să-mpodobească a lui odaie...

E poate scris ca fumul lor înecăcios
Să îl trezească pe Hristos
Să-ntoarne faţa către ai lui
Ce sunt sărmani şi-ai...nimănui?
("Doamne, m-auzi?"...)
Dar Bunul Crist stă răstignit
Iar lacrima i-a împietrit. Pe chip.
E-un Crist din ghips cu trup ciobit.
Şi nu va fi trezit de-un fum
al unui fost brad de Crăciun...

Cu băţul lui ca singur reazăm
Sărmanul se îndepărtează.
Zăpezi nu sunt, iar după el n-or să rămână urme...
Dar nici brazii.

Se sting luminile de la Crăciun
Iar pomii toţi - ofrande fumegânde
deschide-vor cerurile poate...
Până la Naştere o mai trece un an
În care, uitând pe rând să fim mai buni,
Ne-om răstigni unii pe alţii de mai multe ori
cu gândul, vorba şi cu fapta noastră...

A fost cândva...demult Crăciunul.

Joi. Patefon

2011-12-08T14:14:00.001+02:00

Patricia Kaas - Quand j'ai peur de tout

Luni

2011-11-28T14:06:00.001+02:00

Duminică dimineaţa...câteva raze de soare...cafea şi Patricia...

2011-11-27T11:04:00.001+02:00

Patricia Kaas - Et s'il fallait le faire

Mai am până cresc...mai ai - oho! - până creşti...

2011-11-24T22:36:00.001+02:00

Doar la tine mă gândesc - Alexandru Andrieş

Tăceri

2011-11-24T21:50:00.001+02:00

"Aş vrea să fiu aşa uşor
Să poţi să mă respiri fără să ştii,
Să nu mai ies din trupul tău
Decît atunci cînd trupul tău nu va mai fi..."

Alexandru Andrieş - Tăcerile din piept

Toamna

2011-11-24T21:13:00.001+02:00

Alexandru Andrieş - Toamna

Blana oii din pădure...

2011-11-24T21:01:00.001+02:00

După ce o terminat de pus poftele în cui şi de dat laptele la porc, ţăranu' român s-o lepădat şi de blana mioarei sale...

În foto, la margine de crâng, mioriticul veşmânt.

Oh!

2011-11-24T20:57:00.001+02:00

La apus

2011-11-24T20:47:00.001+02:00

Coccinella septempunctata captivus

2011-11-24T20:34:00.001+02:00

România, ţara mea, valea plângerii...

2011-11-06T23:21:00.001+02:00

...valea?

Am văzut în seara asta pe una dintre antene (da, ştiu... cel puţin o persoană apropiată mie va ridica o sprânceană...eu o invit să privească, apoi discutăm...) un reportaj, acum în reluare, despre oraşul Turda şi genocidul care se produce acolo...

În spatele lui "nu am ştiut", la cei doi poli, un copil care mărturiseşte senin că a mâncat pită cu mercur ("din ăsta....") şi un viceprimar, gras şi de nepătruns, care se apără motivând că se prea poate că întreg mercurul să fi fost în aer când au inspectat ei, căci pe pământ n-au dat de el...

Deşi musteşte din orice loc desprinzi o scoarţă...

Iar peste ei...peste noi toţi, dâră a unui contract adjudecat pentru 70 de milioane de euro, târzia decontaminare scumpa şi parţială decontată de noi toţi...

Scump pentru că "dincolo", unde era mai ieftin (mai puţin de sfert din suma adjudecată acum) şi nemţeşte făcut nu ne-a plăcut...

"Auschwitz-ul din Turda: oraşul otrăvit cu tone de mercur şi insecticid": aici şi aici.

Reportajul foarte bine făcut...

Adevărul, crunt...

Ciupite din mers

2011-10-30T18:37:00.004+02:00

2011-10-30T17:34:00.001+02:00

I Was Born To Love YOU - Queen

Mirunei...

2011-10-30T00:21:00.001+03:00

It's late...it's late...it's late but not too late.

It's late - Queen

2011-10-29T23:58:00.002+03:00

2011-10-29T23:46:00.002+03:00

Vară filipineză

2011-06-19T14:10:00.000+03:00

Hipstamatic free

2011-06-19T12:08:00.001+03:00

Pană...

2011-06-19T12:03:00.000+03:00

...de inspiraţie... de curent

Pana mea

Noi

2011-06-19T11:58:00.000+03:00

Vară filipineză

2011-06-19T11:57:00.000+03:00

...

"Lăzăr-oiule, ridică-te şi umblă!"

2011-06-03T17:43:00.002+03:00

Choking! Choking!Choking!

căci da, simt că mă înăbuş...

Choking de-a dreptul...
Şi eu, ca şi alţi oameni ai muncii din ţara asta, am rămas fără replică în faţa noului "breaking news".

Habemus MeMe, iar el nu-i un fitecine
Este un altul căruia i se cuvine....

Cuvine-se, simt, să ne dăm toți la o parte din țara asta, să le-o lăsăm lor (mai puţin Ardealul, pe care-l vor lua alții) şi să plecăm oriunde om vedea cu ochii...

Iar Lăzăroiu s-a ridicat şi a umblat.

Fără de sfârşit

2011-05-25T13:06:00.000+03:00

Mare boier

2011-05-25T12:57:00.001+03:00

Înserare

2011-05-25T12:46:00.000+03:00

Hoaţele

2011-05-25T12:43:00.000+03:00

O limbă de pământ

2011-05-25T12:37:00.000+03:00

Aventurile culinare ale unui pseudo-agorafob

2011-05-25T11:03:00.000+03:00

File de şalău cu ciuperci

...nu, n-am gătit eu.

Dar am spălat ciupercile :D

Hai la groapa cu furnici ...

2011-05-25T10:57:00.000+03:00

...cu albine...licurici!

Professional ego

2011-05-19T20:24:00.000+03:00

Vă invit să treceţi pragul şcolii de după-amiază, citindu-mă şi aici.
Noul meu blog se numeşte European Law Afternoon School.

File de poveste

2011-02-09T15:59:00.000+02:00

Annie Lennox - Fingernail moon

Taine

2011-02-09T15:53:00.000+02:00

Nădejdi proaspete

2011-02-09T15:48:00.000+02:00

Cu tălpile goale,
în zăpada dimineții,
te-am urmat în zi...
Nădejdile se iviseră
proaspete în cel ceas nou
al dezmorțirilor.

Eram iarăși copii...

One movie, one song

2011-01-30T22:48:00.000+02:00

Blue Valentine.

You always hurt the one you love

Patefon

2011-01-26T15:12:00.002+02:00

Man Man - I'd rather go blind
Etta James - I'd rather go blind

M-reading

2011-01-26T02:33:00.001+02:00

Morning reading..."metrou" reading...

România fuge...fuge de urât...fuge peste granițe...fuge în visuri...fuge şi pe șine...
Într-un metrou întârziat cu mult, oamenii își fereau paginile cărților de atingerile străine, şi continuau să citească orișicum...Mulți spun că nu-i înțeleg pe cei ce citesc în metrou...
Eu spun că nu-i înțeleg pe cei ce spun asta...
Cum altfel să te ascunzi de urât?

Şi-i iert pe cei ce mă împing din fața ușii încercând să-şi adjudece un loc cât mai bun pentru cititul de dimineață, din metrou...

Alexi Murdoch - Through the dark

Filon

2011-01-26T02:12:00.000+02:00

Se leapădă încet o creangă, apoi alta, de zăpezi

stârnindu-mi amintirile pribege

şi rătăcesc din spatele fereştii-o vreme

cu gândurile zăbovind alene,

în dulcea amăgire a captivității din troiene,

pân' ce te-aud din nou scriind povești,

la masa veche din odaie,

despre-un tărâm ce mi-l doresc ca ţărm

stăruitor

al reîntoarcerilor mele

...

Mă-ntorc şi te privesc

şi-ţi spun că îmi eşti tare drag

şi că nu vreau departe să mai plec

nici ispitită de lucirea ghețurilor prea viclene

Cheamă-mă acasă..

Alexi Murdoch -

Love you more

Something beautiful

Nasuri şi lăboanţe

2011-01-18T00:43:00.001+02:00

...

2011-01-18T00:31:00.000+02:00

Încremenire

2011-01-18T00:19:00.003+02:00

Un duh rău croiește dup-un tipar vechi

îndoieli.

Iar ele cresc prea mari între pereții micii

-ncăperi.

Mă trezesc purtându-i straiele noi fără de vreo

împotrivire.

Nu mă pricep să tăinuiesc lumii tăcerile ce le ascundem

până şi-n privire...

Ferestre sparte în miezul făpturilor noastre

ce-s porţi deschise neîncrederii... căderilor

din lumile albastre...

Nu ştiu când s-a făcut aşa târziu,

când am crescut,

când am uitat să fiu copil,

când ţi-am întins un măr,

când ai gustat din el,

cum ai uitat, aproape imediat,

potecile pe care nu de mult noi ne-am plimbat...

Annie Lennox -

Why?

A thousand beautiful things

A whiter shade of pale

Patefon

2011-01-16T22:45:00.002+02:00

Annie Lennox - Don't let me down

Annie Lennox - Waiting in vain

Damien Rice - The blower's daughter

"...the truth about ourselves"

2011-01-16T22:28:00.000+02:00

Annie Lennox - The gift

2011-01-16T22:19:00.001+02:00

Când nu vii,

uit măsura clipei,

iar timpul îmi pare

a se lăsa sorbit ca o ultimă firimitură

de pe buza unui îndelung flămânzit.

Când nu vii,

amorțesc şi nu pot să te strig,

mi-e frig şi mă tem de umbrele grele

din odaie...

dar şi de cele

ce izbucnesc din lada cu secrete

din cel ungher al sufletului

în care încă n-ai privit.

Când nu vii,

neprezenţele înfloresc rele

ca nişte flori de mucegai

pe colţul senin al cerului

ce mi l-ai dăruit.

Când nu vii,

eu nu am cum să fiu.

Să nu mă mai laşi singură...niciodată...

mi-e frică de-ntuneric...

mi-e frică de abisul

ce se iscă în mine

ori de câte ori glasul tău a amuţit.

Spaima

2011-01-14T11:06:00.003+02:00

Încep să cred că-n topul spaimelor românilor, imediat după spaima pierderii locului de muncă, ar trebui inclusă spaima pierderii locului în metrou. Altfel nu-mi explic de ce, dimineață de dimineață, în fața ușilor metroului s-ar forma adevărate linii precum în careul de 11 metri, iar goana către scaune ar doborî-o din top, de departe, pe cea a americanilor în ziua de Black Friday.

Cu puțin noroc, am scăpat astăzi de cotul în gură al doamnei îmbrăcate "office", care s-a lansat către scaun cu detentă de mare atlet. Odată așezată, și-a dichisit șuvița răsculată și a oftat cu atâta grație, încât n-ai fi zis că-i vorba de voinica care tocmai mă smulsese din fața ușii.

Mdeh...dacă se înfricoșase atât c-ar fi putut călători în picioare...

***
Şi dacă tot am adus vorba, aş avea şi o propunere către Metrorex. Staţiile fiind deja împânzite cu ecrane, în locul filmuleţelor cu camera ascunsă, ar putea fi proiectate unele înregistrate cu camerele de supraveghere la intrarea garniturilor în staţii. Tare ne-am mai distra!

Dulceţuri

2011-01-13T13:50:00.001+02:00

Marit Larsen - If a song could get me you

MuSica ta

2011-01-13T10:04:00.001+02:00

Norah Jones - One flight down
Norah Jones - The long day is over

Patefon

2011-01-11T16:59:00.001+02:00

Robert Palmer - She makes my day

Roy Orbison - She's a mystery to me

David Bowie - Absolute beginners

Mărturii

2011-01-10T13:20:00.000+02:00

Vis

2010-12-29T01:16:00.000+02:00

În livada cu pitici vișinii

căluții de mare topiți îs de-acum gri.

Dorurile toropite nu mai dor,

Iar macii, închegaţi în decor,

Nu m-aprobă când le rup petalele

socotind de zor:

"Ai să vii...n-ai să vii...ai să vii..."

E vară în vis

dar la iarnă, să ştii,

am să-ţi scriu poezii

- pe-oglinzi fermecate ce ne-arată copii -

cu penițe din țurțuri cafenii

Iar tu ai să-mi torni ceai cald

şi-ai să mă-mbii cu lămâiţă-felii.

Să vii...să 'mâi...

Counting Crows

Ho! Ho!

2010-12-29T00:58:00.001+02:00

Ho! :D

Ne auzim la anul!

De împrumut...de dat mai departe

2010-12-20T00:28:00.000+02:00

Fără somn, fără pofta de a face ceea ce trebuie, am sfârşit din nou prin a frunzări gazetele....dar nu-mi pare rău.

Vă recomand un interviu cu Ana Blandiana, publicat în România Liberă.

"Trandafire, ăştia părăsesc terasa!"

2010-12-19T21:44:00.002+02:00

Cronică întârziată

Duminică, 12 decembrie, a fost seara Festivalului național de folk Om bun şi da, am fost în sală. Am cumpărat cuminte, oarecum din vreme, bilete pentru mine & C0. Din păcate, le-am ales atât de prost încât am fost declarată, pe bună dreptate, cel mai neinspirat cumpărător de bilete al anului, primind drept trofeu garanţia că niciodată nu voi mai fi desemnată să fac astfel de achiziţii (Yes!!!! Am scăpat! :d)

Profit însă de ocazie pentru a declara deschis "Ghidul cumpărătorului de bilete la spectacolele din capitală". Carevasăzică, prima pe listă, Sala Palatului. Niciodată nu vor fi cumpărate bilete în sectorul D, locurile începând de la 1 până pe la 10-11! Bine, doar dacă doriți să vedeţi ceva mai mult de boxe...dacă nu, nu! E foarte bine acolo.

Pe undeva prin zonă am stat şi noi, eu având proasta inspirație de a alege locuri în rândul şase, prilej cu care am putut constata că TVR2 are cameramani cu spatele frumos, dar şi că bărbaţii pot alăpta, artificial, ce-i drept, într-o sală de spectacole. Da, da, nu glumesc! Au stat lângă mine un cuplu şi cei doi copii ai lor: unul a plâns neîncetat, așa cum plâng toţi copiii proaspăt dezlipiți de la țâța mamei şi puși în brațe tatălui "pentru a le face el ceva...orice", iar celălalt, de vreo patru-cinci ani, a pus de atâtea miliarde de ori întrebarea "De ce?", încât aveam ochii plini de lacrimi înainte ca filmuleţul menit să le stoarcă să apuce a fi proiectat, pe durata uneia dintre piesele lui Victor Socaciu. (De prisos să adaug că mama ţâncului i-a răspuns la fiecare dintre întrebări, nu?)

Au cântat Maria Gheorghiu, Ada Milea, Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş, Doru Stănculescu, Mircea Baniciu, George Nicolescu, Mircea Vintilă, Vasile Şeicaru, Ducu Bertzi (împreună cu Mihai Neniţă) şi Victor Socaciu, pe care intenţionat l-am menţionat la final.

După o săptămână în care am avut timp berechet pentru decantare, convingerea mea iniţială, născută la faţa locului, a rămas nemodificată: spectacolul ar fi fost unul deosebit dacă Victor Socaciu nu ar fi avut două idei fixe, cotind către megalomanie şi proaste - prezenţa lui Donovan pe scenă, dar şi a secretarului de stat de la Ministerul Culturii - idei pe care, prin jocul sorţii, a avut căderea de a (ni) le impune.

Observasem încă de la bun început, pe afiş, numele unui invitat special, Donovan, dar cum festivalul de folk era declarat a fi unul naţional, mărturisesc că nu prea i-am luat seama.
Lucrurile nu au stat nicidecum aşa cum scrie la gazetă, Donovan reuşind ce-i drept să ridice cea mai mare parte a sălii în picioare, dar asta doar pentru a merge la toaletă ori pentru a-şi cumpăra, de afară, sărăţele. Ca să va faceți o idee, vă spun doar că Donovan a fost atât de potrivit în miezul Festivalului național de folk "Om bun", precum sunt (ori doar îmi par mie a fi?!) de potriviţi Marina Almăşan şi Victor Socaciu. Totuși, n-aș vrea să fiu înțeleasă greșit: nu pun în discuție valoarea acestui artist, (nu, nu mă refer la Socaciu, ci la Donovan) despre care știu prea puține pentru a putea da verdicte, ci doar justețea prezenței lui în acea seară, la Om bun.

[...] şi, constatând noi că nu mergea nici cu casetofon, am conchis: "Donovane, dumneata ne-ai apărut în cale să ne nenorocești!". Totuşi, l-am uitat repede (vorba cântecului, "N-a ştii nimeni ca m-am dus/Numa' or vedea ca nu-s"), deşi atât timp cât a fost pe scenă ne-a părut a fi împovărător de mult , la un moment dat speriindu-ne chiar că s-ar putea întoarce să ne mai cânte puţin.

Legendei i-a urmat Cătălin Stepa care, aducând-o printre noi pe Tatiana, a alungat departe tot ceea ce era străin sufletelor noastre. L-am văzut şi l-am auzit pentru prima dată pe băiatul Tatianei şi tare mi-a plăcut, căci, cântând două dintre piesele ei, ne-a mai alinat un strop dorul...

Dar, din păcate, nu am putut pleca acasă cu această stare de bine , căci domnul deputat a ținut morțiș "să facă show"...şi a făcut. Martoră la reacția sălii, care a respins fără drept de apel prezența secretarului de stat în acel loc, în acea seară, m-aş gândi de acum înainte de foarte multe ori în locul lui Victor Socaciu ce aleg să fiu, căci un deputat-folkist care, imediat după ce-a cântat "Mama lor" şi "Fă-mă, Doamne, prost", întinde mâna după placheta Ministerului Culturii pare a ascunde în adâncuri un suflet candriu... de papugiu.

Cugetare dintr-un fulg

2010-12-19T19:10:00.001+02:00

Semn că îmbătrânesc...

Sfârșit de an...

Îmi întorc privirea spre fereastră şi mă strâng aproape imediat în mine. Mi-e teamă...

Mi-e teamă că am să ajung ziua când, întocmai cum nu pricep pe ce anume îmi cheltuiesc, lună de lună, arginţii, n-am să pricep pe ce anume ori cui am dat viaţa mea...

"Călătorie spre centrul" metroului

2010-12-16T19:48:00.002+02:00

Înghesuită în colțul meu, i-am auzit mai întâi glasul apăsat şi foarte sigur - "Nu, nu-i aici mijlocul metroului!", apoi am şi văzut-o. Aprigă, cu fesul aproape pierdut de pe cap de-atâta nerăbdare, se strecura cu rapiditate printre călători.

"Ba aici e mijlocul metroului", i-a răspuns bunicul care, înghiontit de coatele puse pe arțag şi mereu pregătite de atac, ținea cu greu pasul cu mica cuceritoare de teritorii noi...

Şi goana a continuat, căci bunicul, pe post de paj credincios, n-a izbutit să găsească pricină de aşezat tabăra, fiind nevoit să-şi urmeze mica stăpână.

"Nu-i aici mijlocul metroului!"

"Ba aici e, tataie, mijlocul metroului!" [...]

Dacă nu m-aş fi grăbit să cresc prea repede, făcând loc în suflet fricilor, ezitărilor, atâtor şi atâtor convenţii, m-aş fi alăturat lor, în neașteptata călătorie spre centrul metroului...

Bătaia cu scaunul e ruptă din rai

2010-12-03T10:43:00.001+02:00

Da, știu...ne aflăm în acea perioadă a anului în care suntem mai buni, mai generoși, mai îngăduitori, mai...altcineva decât suntem în restul zilelor...*

Ei şi ce dacă ne aflăm?!

Ca să n-o lungesc, vă spun doar că, oricât m-am luptat cu apriga din mine, era cât pe ce să cad în păcat ieri seară şi să demonstrez, folosindu-mă de-un minoritar menestrel, că "bărbaţii-s făcuţi din carne, femeile din oţel", aplicându-i o profilactică bătaie cu scaunul, ca la carte, căci de muuuultă vreme nu mă mai enervase cineva atât de tare, iară nervii nu-mi fuseseră într-un pericol de boală mai mare ca atunci.

Cânta (r)omu' meu de sărea cămeşa de pe el, iar eu (şi, am o vagă impresie că şi ceilalți slujbași din clădire), de continua cu însuflețirea asta, mai aveam un pic şi învățam toate strofele, refrenul reținându-l după prima oră de cântat, apoi ne luam un bilet de grup pentru Bălăceanca. Somat cum se cuvine de colegii ziariști de la etajul 6, care, sper eu, l-au înregistrat pe menestrel pentru a-l arăta lumii, a crezut probabil că i se cere vreun bis şi-a continuat să facă ceea ce, prin transmisiune genetică, ştie el să facă: să agaseze.

N-am apucat totuși să-mi duc la bun sfârşit gândurile animate de spiritul Crăciunului, căci cineva a reuşit să-l facă să priceapă că strofele îi erau numărate.

Ptiii...până şi spiritul sărbătorilor a fost furat de ăştia, domnule!

*(Hmmm, dacă tot am adus să vorba, cred c-ar fi o bună pricină să recitim "Despre ambiţia cuiva de a face alt om din mine")

Senin...în noi

2010-12-03T09:52:00.000+02:00

Senin, poate mâine...

...ce dor mi-era de piesa asta :)
Adrian Ivaniţchi - Amintirea paradisului

Sunt multe serile-n care...

2010-12-02T16:03:00.000+02:00

Aș vrea să fiu o pană,

să las în palma ta o adiere de mătasă

atunci când, regăsit de înserare,

te-așezi din nou la masă

să scrii povestea mai departe,

să-mi alungi răul din odaie,

să dai un rost însingurării noastre.

Carla Bruni - chanson triste

Luni. Pardon, joi...

2010-12-02T10:56:00.002+02:00

"Let the day go on and on..."

Enya - Wild child

Reţeta unei despărţiri de succes

2010-12-01T18:51:00.019+02:00

Cei care, chipurile, se pricep

îmi recomandă două cepe

pe care să ţi le aşez pe piept.

Să fie mari, din cele roşii,

să aibă zeamă-n miezul lor,

să plângi şi tu măcar acuma

şi să te usture privirea

atunci când ţi-o apleci în gol.

Eu habar n-am care-i reţeta

uitărilor la bain-marie.

Ştiu însă că m-apasă până-n pântec

tăcerile din nopţi şi n-aş mai fi...

Ţi-aş scrie, oriunde te afli,

să ştiu de eşti, să ştii că sunt şi...
Şi-atât.

Căci n-am uitat că ne-am spus vorbe

ducând cu gândul spre mormânt,

spre-alte vieţi cu alte reguli...

Dar până şi de-acolo semne

din când în când tot mai răzbesc

până la noi, cei încă pe pământ.

Zii-mi că eşti bine...că e bine...

Că-i linişte, în fine-n voi

şi că i-ai cumpărat inelul

în schimbu'-arginţilor
ce ne-au pierdut pe noi.
Şi află că nu-s supărată,
din linişti am gustat şi eu
Rămâne acum un rest de viaţă
s-aflăm de-i bine ori de este rău.

Luminiţă de veghe

2010-11-28T13:29:00.000+02:00

De multă vreme nu mă mai bucurase un dar al maică-mii, aşa cum m-au bucurat cele două cutii cu creioane colorate primite ieri.

Culorile îmi sunt luminiţă de veghe şi străji într-o altă zi neîndurător de gri.

Cooking day

2010-11-27T23:18:00.005+02:00

Aventurile culinare ale unui pseudo-agorafob

Totul a pornit într-una din zilele trecute când Costin (da, cel cu patefonul...) a adus la birou o frumoasă şi, mai ales, gustoasă ruladă cu magiun de prune şi nuci. Dedulcindu-ne noi două, Carolina şi cu mine, ne-am pus în gând să copiem reţeta la sfârşitul ăsta de săptămână şi să coacem şi noi (ehhhhh!) câte-o ruladă.

Zis şi făcut!

Cum la mine rețeta a ajuns doar pe jumătate, iată-mă așadar în braţe cu Sanda Marin, cercetând cu ochi atent paginile şi încercând să-mi completez bucata lipsă din harta comorii.

Măi să fie! Nu știam că, așa cum aproape toate poveștile încep cu "a fost odată ca niciodată", şi rețetele pentru rulade încep cu "se freacă gălbenuşurile cu zahărul până" albești?! [ori înnebunești? hmmm!]...pardon, nu scria chiar aşa, ci "se freacă gălbenuşurile cu zahărul până se albesc"...ufff! Cine? Bucătarii?

Cred că vreo patru ore mi-a luat numai să mă hotărăsc! În fine, după repetate răzgândiri, am ales una, nu din carte, ci de pe net.

Am tipărit-o, s-o am la îndemână, şi am trecut la fapte. Adicătelea - ce face orice bucătar iscusit înainte de a începe prepararea bucatelor? - corect, îşi pregăteşte aparatul foto!
Fireşte că nimic nu mi-a ieşit la fel ca în poze, ci a fost nevoie să schimb foaia ca să-mi iasă foaia, adăugând o ţâr' de făină şi de ulei peste cantităţile indicate (şi măsurate de mine la gram! cu cântarul electronic adus de-un Moş Nicolae tare grăbit) ca să se închege cât de cât compoziţia. Prin urmare, prea mult lapte în reţeta aleasă.
Reuşesc să depăşesc impasul şi dau să separ ouăle. Trec cu bine de oul numărul trei şi...Şi atât, căci pe oul patru l-am umplut de respect, aşa că l-a halit Mr Câine.
Ouă mai aveam în casă...am răsuflat uşurată!
Trec de faza ingredientelor necesare foii, îmi pare că-i totul în ordine şi mă concentrez asupra umpluturii. Aci inventez din greu: pun aproximativ 200 g de brânză de vaci, 250 g mascarpone, cam 300 g de magiun de prune, multe-multe nuci date prin maşină, coaja rasă a unei lămâi verzi, esenţă de rom, 2 pliculeţe de zahăr vanilat şi două linguri de zahăr pudră.
Iese atât de bună încât a fost cât pe ce să cedez ispitei (şi bine aş fi făcut!) şi s-o las să fie mâncată ca atare.

Cum vă povesteam, umplutura bună de să te lingi pe degete...dar, să încetăm cu gustatul şi să nu ne bucurăm prea curând. În cuptior, foaia se cocea... încet şi frumos...

O evaluez cu ochi de expert şi decid că-i gata!

Iat-o pe masă, întindem umplutura, rulăm şi...şi...marfă! Constat că foaia nu era deloc gata! Ce mă fac eu acum(a)? Îm?!

Rulada, înfofolită ca la carte, în ştergar umed, rămânea tot necoaptă...cum s-o iei de pe masă fără să rişti sfărâmarea drăguţei în bucăţele? Cum?
O execut silit şi o evacuez până la urmă înapoi în tava pe care, de curând, o părăsise. Şi n-am rupt-o decât în vreo opt locuri. Măruntaiele ţâşniseră afară ca după explozie de obuz, mie îmi venea să plâng...în fine, din astea...

Ca să n-o mai văd, aşa terfelită cum era, apuc în grabă tava şi o arunc în cuptor, închizând în urma ei uşa. "Hahahahaaaa! Să te perpeleşti măcar acum(a), nefericito!" îî strig de dincolo de geam şi aprind...pfui..."să te perpeleşti, să te perpeleşti", dar nici chiar aşa...în două minute, bucătăria şi întreaga casă erau pline de fum. "Ce ceapa măsii?", mi-am zis eu...
Foaia de copt nu ardea. Nici rulada. Şi atunci?! Priveam consternată prin geamul cuptiorului.
Jupâneasa a fost cea care a dezlegat misterul. În graba mare, n-am apucat a prinde de veste că de fundul tăvii se lipise o chestie cauciucată pe care mai puneam, în bucătărie, una-alta. Chestie care s-a copt iute la focul mic.
Extragem, pentru a doua oară, tava din cuptior, fireşte, cu rulada tot necoaptă tronând de-a curmezișul. Şi ne străduim să limităm noile pagube.

Aerisim...curăţăm cuptiorul... ne facem curaj să încercăm pentru a treia oară, într-o seară, să gătăm rulada.
Am reuşit într-un târziu...doar că nu "ruladă", e clar, îi poate fi numele. (Acum îmi dă mâna să râd, dar mai devreme...)
Şi uite aşa s-a mai stins un vis. E limpede pentru toată lumea că eu şi bucătăria nu vom face casă bună nicicând, nu?

Update: măi să fie! Acum, nu c-aş vrea să mă laud, dar "chestia" este tare-tare bună :D
Ia să vedeți voi c-o-ncerc şi p-asta! Hahahahahaaaaa!

Dimineţi cu semnele nopţii pe trup

2010-11-25T10:55:00.038+02:00

Luna, la sud de Castor şi Polux ...

Dimineața, cu semnele amorului
din noapte
înscrise pe trup,
Deşi un pic mirată,
se lasă totuşi studiată
în timp ce gustă
din cer

ca dintr-o cupă cu cremă

din zahăr

ars.

Nu se grăbeşte
s-ascundă de ochii
hulpavi

luna mare şi albă,
ce doarme,
după o noapte întreagă
în care a fost dezmierdată,
uitată
în al ei iatac.

Luna, cu umerii albi
şi neiertat de goi,
oftează în somn.

Pe cer, niciun nor nu se mișcă
de teamă să nu-i tulbure visul.
Doar pământenii se-ațâță...
Ar vrea să-i aprindă
un rug, ei, drept credincioșii...
"Semnul ăsta nu-i bun", spun ei...

Proastele idei

2010-11-22T22:36:00.002+02:00

Luni, 22 noiembrie. Dimineaţa. Vreme posomorâtă. Lume mohorâtă. Ori invers. N-are-a face, tot una era...

Mă pornesc spre munci şi, nu chiar într-un târziu, ajung....Dar, să vă povestesc cum fu pân' s-ajung.

Şi, ca să-nţelegeţi bine de tot ce-am simţit eu, dar şi alții la fel de ghinioniști ca şi mine doar pentru că s-a nimerit ca drumul nostru să treacă-n dimineața asta prin Pasajul Universității, vă propun un mic experiment. Sunteți gata? Boxele la maximum atunci şi... click aici. Ori aici.

Aşadar, stimaţi turişti galactici, tocmai am coborât din metrou în Staţia Piaţa Universităţii şi ne îndreptăm spre ieşire. Ori, cel puţin, asta ne dorim şi asta vom încerca să facem, de reuşim să biruim cuplul de forţe curent-decibeli. Cum? Ce spuneţi? Un pic mai tare, vă rog...Dacă nu cumva e 8 pm în loc de 8 am, iar aci, în pasaj un club? Nu, nu e. Uite, oamenii îşi cumpăra corn şi covrigel, "pentru de dimineaţă", vorba reclamei. Dar, mai ştii, o fi dat Dom' Primar vreo autorizaţie pentru magazin cu etnobotanice în loc subteran, dar de mare-mare trecere, iar asta ar explica multe. Anume, ce-i cu petrecerea asta pe netrezitelea şi pe burta goală... O fi o zamă acră...După cum e şi duduia asta, care, chipurile se relansează ori cam aşa ceva.

[...]

Pun piciorul pe prima treaptă ce mă va scoate la lumină. Inspir şi-l caut prin buzunare pe Zen...Hopa! O găurică...ptiii, pasca...pardon!

Şi tocmai când realizam că fără zen, ziua n-avea cum să fie altfel decât posmăgită, primesc şi confirmarea din partea picamărelor, pe care, dată fiind turnura cu iz arheologic, speram, în naivitatea mea, să nu le mai aud. Deşi, după cât de fioros îşi arată Dom' Primar dinţii cei noi, cred că nici descoperirea chivotului lui Moise nu ar putea stopa lucrările.

M-am bucurat mult prea devreme pentru răzbunarea mută a statuilor strămutate...Dar nu-i nimic, vreme mai e, aşa că nu-mi rămâne decât să-i urez primarului nostru "La cât mai multe situri!"

Update:

Citiţi şi aici. Am râs.

Ţara lui Ciung

2010-11-18T11:45:00.001+02:00

Citeam şi eu aici despre alte "afaceri" cu statul român ale unor domni, la costum, pentru care onestitatea şi corectitudinea sunt doar niște vorbe desuete ale unui alt veac şi mă gândeam aşa: poate că dacă pentru fiecare hoție săvârșită asupra țării ăsteia, autorului i s-ar tăia, cu sabia, o mână, atunci o mână n-ar mai avea cum să spele o alta.
Şi poate că lucrurile, măcar de frică, ar fi forțate să intre pe făgașul firesc. Iar pe Ciung l-ar apăsa atunci, dacă nu rușinea hoției comise, măcar povara infirmității dobândite în urma aplicării pedepsei.

Buburuza cochetă

2010-11-15T09:36:00.000+02:00

De cum s-a oglindit în cerneală,

În antenă i-a încolțit

o teribilă bănuială

cum că ar fi cam banală.

Ce să facă, ce să facă?

Ca să-şi placă!

Şi-a hotărât într-o clipită

să-şi pună-n jurul gâtului

un șal țesut

din cea mai fină pânză

de-un iscusit nevertebrat.

Să-şi pună-n piept

o broșă mică,

ornată cu un ciob de stalactită

Iar în ciuf,

întocmai ca o mică pană,

O frunză de pelin

din cel mai fin.

Şi-aşa, dichisită, a pornit grăbită

să străbată

masa de scris

ce de-acum de veioză aprinsă

era luminată.

Altceva

2010-11-11T14:27:00.002+02:00

Alexandru Andrieş - Tăcerile din piept

Alexandru Andrieş - O zi mai devreme

Alexandru Andrieş - Dacă tu

Haios

2010-11-11T14:03:00.001+02:00

Taxi - Cele două cuvinte

:-"

Alexandru Andrieş - Ce să fac dacă-mi placi

În audienţă la Marele Şef

2010-11-11T11:48:00.001+02:00

"1. [...] Sunt ostenit, Dumnezeule, sunt obosit, Doamne, sunt sleit de puteri!"

[Biblia, Pilde 30]

Știi, Doamne, eu...am obosit...

Ieri, poate aș fi fugit undeva departe

Unde nici pe mine, nici pe el,

până acum, pașii nu ne-au călăuzit.

La marginea unei lumi, a unui oraș ori a unui sat,

Zău dac-ar fi contat!

Doar noi doi să fi fost...

Dar n-am plecat - e drept, nici el nu m-a mai căutat -

iar mâine-mi pare prea departe,

Îmi stă în cale o întreagă noapte,

în care atâtea ar putea ajunge la un cap -

Ţi-am lăsat, oricum, demisia mea în alb la secretariat.

- Chiar așa, știi că ne-au anunțat?

"Sfârșitul e aproape!"

Scria deunăzi-n ziar, imediat după mica publicitate. -

Dar chiar şi-aşa stând lucrurile,

Primeşte-mă, rogu-Te,

În audiență. Şi asta, de urgență.

Știu că n-am pe cap probleme din cele mari

şi adevărate,

A căror bună finalitate ține doar de divinitate,

dar...

Cum Îți spuneam,

am obosit.

Aș vrea să mă așez un pic,

undeva în afară de timp...

Acordă-mi un răgaz,

pe care sunt dispusă, apoi,

să ţi-l întorc în rate.

Să-ncerc să tălmăcesc, de-o fi cu chip,

tot ceea ce până mai ieri n-am izbutit.

S-aleg un drum...să-mi fac un rost...

Să mă așez în mine...

Îmi e aşa de dor de linişte...de bine.

Contradictoriu

2010-11-11T09:44:00.002+02:00

Am văzut-o și ieri. Tot în același loc, doar că avea o altă mină...

Şi mi-am închipuit atunci c-o fi vreun peregrin sosit anume pentru o sărbătoare (de care eu nu aflasem încă) la una dintre bisericile din împrejurimi...

Astăzi am început să brodez cu mai multă siguranță în jurul bănuielii asupra pricinii pentru care poposise din nou pe aceeași piatră, în același colț...

Mi-a trecut prin gând s-o "miluiesc cu ceva".

"Dar dacă totuși nu pomană așteaptă?", mi-am zis, degrabă, tot eu...ce-i drept, bătrâna nu cerea nimic...

Am privit cu coada ochiului figura acestei femei care-mi părea a se asemăna sfintelor din icoane...De-o liniște şi-o prospețime cum rar întâlnești nu doar pe chipul unui nevoiaș ajuns din urmă de ani buni, dar şi al unui norocos îndestulat al vremurilor...

Dar, ca din senin, dracul mic ce mă-nsoţeşte pretutindeni a grăit - "Păi nu vezi că ești proastă? Ce se spunea în Filantropica? Mâna întinsa care nu spune o poveste nu primește pomană!"

Şi-am trecut grabnic mai departe.

[...]

Rușinată de neputințele, nehotărârile şi micimile mele am întins pasul către birou. Urmează o nouă zi în care nu știu încotro s-o apuc.

Marţi

2010-11-09T12:59:00.000+02:00

Ray Charles & Van Morrison - Crazy Love

Fără rod

2010-11-07T22:58:00.008+02:00

Pot oare vorbele care-au mințit

să spună pruncilor c-au fost cuminți?

S-aline or să istorisească-n amurg povești cu fete de-mpărat şi prinți?

Știi oare tu să mângâi şi s-alinți? Să prețuiești ce-i drept şi ce nu-i drept?

Cuvine-se ca mâna ta să odihnească

peste creștetul copilului ...cândva?

Spui că mă vrei acum...

Şi rupi cu forța fulgerului din senin iscat

Mlădițele ce-au răsărit în primăvara şi-n lumina bună a celuilalt.

"A mea! A mea! A mea!"

După noi, nimic n-ar fi...

Nu cunoaștem răsăriturile, nici calea stelelor,

nici împăcarea, nici seninul.

După noi, atât ar fi.

Doar pustiul.
Uitarea...

Şi nu mai ştiu de te-am iubit cândva

Ştiu că mi-e frig în umbra ta,

C-apropierea ce mă-nsufleţea

aduce azi neliniştea

şi iarna grea.

Te du...şi lasă-mă să-mi văd de viața mea.

Poveştile Ilincăi

2010-11-07T21:46:00.000+02:00

Toamnă de sâmbătă

2010-11-07T21:14:00.000+02:00

...

Destin

2010-11-07T21:07:00.001+02:00


Să te naşti în uscăciunea drumului şi totuşi să vrei să creşti	...

...

2010-11-07T21:01:00.001+02:00

"[...] Dezmoşteniţii-şi caută o cale,

Nenorociţii trec cu paşii grei,

Nu ne putem închide-n cabinete

Făcând uşor abstracţie de ei.

Mizeria există până-n oase,

Popoare mor şi indivizi decad,

Nu-i cîntec pe pământ să nu miroase

A foc, a năduşeală şi a iad.

Şi dacă toate cîntecele noastre

Nimic nu sînt şi chiar nimic nu pot,

Noi pentru cei săraci şi fără şanse

Sîntem mereu datori să facem tot.

Măcar atât din toate să rămână

Din tot ce-am pătimit la focul mic:

Un vers, o spovedanie, un cîntec

De partea celor care n-au nimic."

[Adrian Păunescu - Niciodată, Manifest pentru mileniul trei, Vol. II, p.586]

"Ca nisipul...

2010-11-03T11:44:00.000+02:00

...femeile sunt" - Alexandru Andrieş

File de poveste

2010-11-02T11:32:00.000+02:00

...

Lumină

2010-11-02T11:23:00.000+02:00

...

Starea de bine

2010-11-02T11:16:00.000+02:00

...

2010-11-02T10:50:00.001+02:00

Alexandru Andrieş

Lezmajestate

2010-11-02T10:35:00.000+02:00

octombrie-noiembrie 2010,

interviurile cu viitorii stagiari

sau "Există oameni care nu vor să vorbesc cu tine"

Mai exact, cu mine. Ei, amu' ce să fac? [...] Dacă există, există.

Avea bunica, Dumnezeu s-o ierte, o vorbă pe care mi-o spunea de fiecare dată când mă supăram, probabil, fără temei: "Măriuca, mamă, Dealul Mitropoliei e mare! Poți merge să te dai de-a berbeleacul şi ţi-o trece apoi."

I-aş fi spus-o, zâmbind, şi duduiței care, deunăzi, mi-a trântit, virtual, de la înălțimea celor 20 de anișori ai săi, ușa în nas, socotindu-mă vinovată de lezmajestate și pe veci de neiertat!

Stând noi de vorbă, în cadru organizat, am decis să păstrez buzduganul în teacă şi să nu tai de la rădăcină derapajele din exprimarea domnișoarei studente, îngrijorându-mă doar în sinea mea. Dar asta până în momentul în care am primit, chiar din gura distinsei duduițe, asigurarea cum că alta ca dumneaei de bună într-ale limbii române, pe lumea asta nu-i.

Astfel stând lucrurile, la finalul interviului, am rugat-o să corecteze unul dintre panseurile care mă izbise vârtos în cuta ce mi se iscase între sprâncene: "[...] sunt unii profesori la care ne întrebăm de ce au ales facultatea asta [...]" (anume, cea de de drept...)

Probabil un asemenea profesor este şi cel de la Braşov, care chiar bombardat cu proteste imortalizate pe peliculă şi intens mediatizate, a refuzat "să-i treacă" pe studenții despăduritori-ai-limbii-române.*

* În urmă cu ceva vreme, când la unul dintre numeroasele nostru posturi de televiziune era prezentată o altă știre cu iz protestatar, mărturisesc că am căscat ochii uimiți, aflând pricina grevei studențești: "sfârșitul era acolo", iar proful de neînfrânt şi nemilos, îi pica în serie la materia lui.

Justificarea acelui domn profesor universitar m-a pus însă pe gânduri: "Domnule, studenții ăștia, nu numai că nu cunosc materia, dar nici românește nu știu să scrie! Şi-ar vrea să fie lăsați toți să copieze din carte!"

Şi uite-așa duduița a plecat trântind uşa, trimițându-mi apoi veste că, din pricina jignirii aduse, răul nu mai putea fi îndreptat. Mărturisesc că eu mă hotărâsem să-i fac loc în a noastră ogradă, păstrând speranţa că ceva bun din orice se poate alege. Dar dacă nu-i chip, nu-i.

Data viitoare promit să las buzduganul acasă.

Luni

2010-10-25T14:47:00.002+03:00

Iris - Vino pentru totdeauna

Iris - Nu mă uita

Măr

2010-10-24T21:51:00.001+03:00

Criza anilor '30

2010-10-24T21:36:00.001+03:00

Scriam cele de mai jos, gâtuită de talent, într-una din zilele trecutelor mele tinereți...

şi, drept e, pe când încă nu-ndrăzneam să sper...

Anii '30, mânați din spate, c-un bici de Moșu' Timp îs din ce în ce mai grei...mai împliniți...

Dar, prin intervenţia masivă în piaţă a Fondului Prietenia, efectele crizei anilor '30 abia s-or simţit...

...chiar dacă tort nu am avut.

Doar porumbei...

şi o salată.

"Scrie-i pe perete!"

2010-10-20T10:13:00.011+03:00

Un soi de leapșa cu punct de pornire Nu, nu, nu vreau...

Mda...şi ziua mea se apropie...ce chestie, împlinesc 31 de ani şi voi plăti ani buni (ori - zâmbesc - cine ştie?!) rate, başca tot felul de comisioane la vedere ori mascate, pentru creditul făcut întru adunarea lor. Nu, nu...habar nu am cât e EURIBOR şi nu, nu L-am notificat în sensul neacceptării modificării zilnice a clauzelor contractuale, fiind, desigur, bine învățată cum că e loc doar de voia Lui în toate...

Chiar aşa, Doamne, în cerul Tău nu mai există nicio grijă faţă de consumator?

Nu de alta, dar noi aici, pe lumea asta, ne adunăm regulat la pupatul moaștelor,

facem pomeni şi spunem rugi să ne ajuți la examene,

dar şi ca să-i scăpăm de deochi pe cei loviți

ori ne facem cruci în fața mândrelor zidiri

în care tot 'cercăm să Te-ntâlnim...

şi Tu....Tu nu prea vii...

Ai Dumneata vreun plan cu noi...

Trebuie că ai....

Hai, zii!

Îmmm?

?!...

...ori poate nici Tu nu prea ştii? ....

Anul trecut, la vremea pomenită, pe când pregăteam un tur de forţă pentru a prinde ultimele ore ale pomenitei zile în ţară, alături de ăi dragi, trăgeam nădejdi mai mari în privinţa următoarei aniversări. Dar iată-mă aşadar sub un alt pom lăudat din grădina vieţii mele, aşteptând să-mi pice-n sac niscaiva ....

Şi pentru că nu mă hotărăsc ce anume, în sac îmi pică doar stropii reci ai unei alte ploi...

[pauză]

Telefonul sună:

"...azi era?"

"...nu", zic

Povestea se repetă...

"Hmmm..."

Şi mă gândesc ce bine ar fi fost de eu şi persoanele ne-am fi împrietenit pe facebook...

Organizarea B-day-urilor ar fi fost inclusă-n preţ, iar situațiunea ar fi fost numaidecât lămurită cu-un banal email: "You have 1 friend with a birthday in the next week. Help her celebrate."

Şi-atunci, pe baza instrucțiunii primite la pachet - "Scrie-i pe perete!", m-aş fi ales măcar cu-un LMA...concentrat, ca o supă la plic...

Hai...vă pupic!

Şi azi?

2010-10-15T15:56:00.000+03:00

...nimic...tot nimic...

De dimineață, Piaţa Universităţii...

Gândurile-mi, în goana lor de la cele mărunte-ale mele, la proteste, încălcări ale drepturilor şi la România unui cenuşiu mai dens şi mai apăsător ca în copilăria mea, s-au oprit - nu știu anume cum ori de ce - la Vali Sterian.

Să-l ascultăm...Anotimpuri...

"Da' acum pe cin' să furi?!"

2010-10-14T10:01:00.000+03:00

Tudor Gheorghe - Rânduieli

Pe gânduri

2010-10-13T20:52:00.000+03:00

Oare cât o mai fi pân' se deschide Şcoala de toamnă?

La lumina zilei.13...puţin după 12...

2010-10-13T12:13:00.002+03:00

Raul Cârstea şi Constantin Neculae - Singurătate

Raul Cârstea şi Constantin Neculae - Acolo unde cred că eşti

Raul Cârstea şi Constantin Neculae - Album

Am pus mâna pe el!

2010-10-13T01:45:00.000+03:00

Iar "Am pus mâna pe el!" (a treia fotografie, numărând de sus în jos) m-a amuzat...

am zâmbit...

acum la somn...

Noapte bună!

13...puţin după 12...

2010-10-13T01:24:00.002+03:00

Katie Melua - I cried for you

Nu pot să dorm... prin urmare, mă plimb ...

La patru "case" distanță, "last day of summer"

Frumos...

Totul e strâmb...

2010-10-13T01:10:00.004+03:00

Totul e strâmb pentru că totul, mărgică așa cum este, minciună este.

Știi bine că nu poți să mângâi cu aceeași mână cu care-ai lovit...

Totul e strâmb pentru că-ntr-o clipă ne-ai transformat pe amândoi în doi bătrâni

Luând mereu din timpul nostru ori așezându-ne deasupra tăcerile-ţi prea încărcate cu poveri.

Totul e strâmb pentru că prețuirea s-a prăpădit, plăpânda, în toamna întâlnirii noastre

Şi aminteşte-ţi cum, încărunțit, tu ai fost cel ce i-ai închis ochii, şezând apoi şi la priveghi.

Totul e strâmb pentru că-ocheanul prin care m-ai privit de la bun început

E bântuit de rele şi vii duhuri ce, pe nesimțite, în lumea mea s-au îngrămădit.

Totul e strâmb pentru că ţie sete nu-ţi mai este

Să fim doar noi doi singuri pe pământ.

Scuturate de praf

2010-10-03T22:09:00.001+03:00

Grăbeşte-te şi vino - Angela Similea

Să fiu o floare - Angela Similea

Pastişă. Pastel. Past Tense

2010-10-02T00:55:00.018+03:00

Bob Dylan - When the Deal Goes Down

În noaptea asta nu-i loc de tăceri...

Colorez concentrată la un ultim

past[el].

O biată pastișă

scobită de miez
S-aducă un pic cu ce ne-am dorit...

Şi totuşi...încă mai crezi că te-am amăgit?

De spui că n-am fost nici într-un fel

cum de mai ştii cine-s eu?

Bob Dylan - Must Be Santa

Amputare

2010-10-02T00:14:00.001+03:00

Noi doi nu suntem altceva

decât două suflete amputate.

Purtăm acum în locul aripilor

doar cioturi protezate.

Două suflete știrbe

din ale căror alveole

ultimele nădejdi au fost chiuretate.

Nu mai e loc pentru visuri

nici în zi, nici în noapte.

Suntem sterpi...

E iarnă şi-o cioară aduce o veste de moarte.

Nu, nu rămâne nimic din toate...