"Life's a box of chocolates. You never know what you're gonna get. "
Mrs. Gump
Mrs. Gump
...că "viața-i complexă și are multe aspecte" aflasem deja. Din Filantropica. Dar și de la contabilul chilug ce-mi prezentase, la timpul potrivit, scadenţarul (să zicem) din 2007 încoace. Speram totuși să uit în după-amiaza asta...așa că, mi-am zis că n-ar fi rău să-mi amăgesc tristeţurile cu șocolatele păstrate taman pentru astfel de zile într-un colț, în cămară. Deschid, le caut - bineînțeles, cineva le mutase din locul știut! - aha! Le-am văzut! Apuc cutia de pompon și mă îndrept cu ea în braţe spre vastele dormitoare. Cutia, grea! Apreciam c-am să mănânc și mâine din ele, ba, unde mai pui, că mă hotărâsem să-mpart și cu ceilalți locuitori ai casei din prinosul ei!
...arunc fundiţa într-o parte-n graba mare, desfac celofanul și restul dichisurilor și....și.....și SURPRIZĂ!
S-a făcut că într-o clipă nu mai țineam în mâini o bucată de carton frumos modelată, plină ochi cu șocolată, ci tocmai avatarul iubirilor mele! Căci mare adevăr sălășluiește-n vorba ce spune că iubirea-i un butoi cu miere și rahat: un strat subțire-i nectarul florilor, iar restul...știți și voi.
O minte vicleană a hotărât să vândă la preţ de-un kil - mai multe nu, mai puține numaidecât! - douăsprezece bomboane, care, între noi fie vorba, acum îmi păreau mult mai mici decât sunt ele în realitate.
PS
Am renunțat la şocolate. Mi-am pus film. Online. S-a oprit fix la jumătate. Schimbat browser. Schimbat site. Păstrat film. Bineînțeles, ultimele zece minute, mi-au fost din nou refuzate. Am renunțat. De altfel, pot să-mi imaginez finalul. De fapt, aș fi putut face asta de la bun început. Încropeam o poveste pornind de la titlu.
Mă duc în bucătărie să văd de-a mai rămas ceva din iluzia unei după-amieze departe de toate.
PSdoi
...și ce-ar fi dac-aș unge o tartină cu miere și aș porni-o, mușcând din ea, tot mai departe?
...arunc fundiţa într-o parte-n graba mare, desfac celofanul și restul dichisurilor și....și.....și SURPRIZĂ!
S-a făcut că într-o clipă nu mai țineam în mâini o bucată de carton frumos modelată, plină ochi cu șocolată, ci tocmai avatarul iubirilor mele! Căci mare adevăr sălășluiește-n vorba ce spune că iubirea-i un butoi cu miere și rahat: un strat subțire-i nectarul florilor, iar restul...știți și voi.
O minte vicleană a hotărât să vândă la preţ de-un kil - mai multe nu, mai puține numaidecât! - douăsprezece bomboane, care, între noi fie vorba, acum îmi păreau mult mai mici decât sunt ele în realitate.
PS
Am renunțat la şocolate. Mi-am pus film. Online. S-a oprit fix la jumătate. Schimbat browser. Schimbat site. Păstrat film. Bineînțeles, ultimele zece minute, mi-au fost din nou refuzate. Am renunțat. De altfel, pot să-mi imaginez finalul. De fapt, aș fi putut face asta de la bun început. Încropeam o poveste pornind de la titlu.
Mă duc în bucătărie să văd de-a mai rămas ceva din iluzia unei după-amieze departe de toate.
PSdoi
...și ce-ar fi dac-aș unge o tartină cu miere și aș porni-o, mușcând din ea, tot mai departe?
