luni, 25 octombrie 2010
duminică, 24 octombrie 2010
Criza anilor '30
Scriam cele de mai jos, gâtuită de talent, într-una din zilele trecutelor mele tinereți...
şi, drept e, pe când încă nu-ndrăzneam să sper...
Anii '30, mânați din spate, c-un bici de Moșu' Timp îs din ce în ce mai grei...mai împliniți...
Dar, prin intervenţia masivă în piaţă a Fondului Prietenia, efectele crizei anilor '30 abia s-or simţit...
...chiar dacă tort nu am avut.
Doar porumbei...
şi o salată.
Etichete:
Cu gândurile pe faţă,
Începuturi noi
miercuri, 20 octombrie 2010
"Scrie-i pe perete!"
Mda...şi ziua mea se apropie...ce chestie, împlinesc 31 de ani şi voi plăti ani buni (ori - zâmbesc - cine ştie?!) rate, başca tot felul de comisioane la vedere ori mascate, pentru creditul făcut întru adunarea lor. Nu, nu...habar nu am cât e EURIBOR şi nu, nu L-am notificat în sensul neacceptării modificării zilnice a clauzelor contractuale, fiind, desigur, bine învățată cum că e loc doar de voia Lui în toate...
Chiar aşa, Doamne, în cerul Tău nu mai există nicio grijă faţă de consumator?
Nu de alta, dar noi aici, pe lumea asta, ne adunăm regulat la pupatul moaștelor,
facem pomeni şi spunem rugi să ne ajuți la examene,
dar şi ca să-i scăpăm de deochi pe cei loviți
ori ne facem cruci în fața mândrelor zidiri
în care tot 'cercăm să Te-ntâlnim...
şi Tu....Tu nu prea vii...
Ai Dumneata vreun plan cu noi...
Trebuie că ai....
Hai, zii!
Îmmm?
?!...
...ori poate nici Tu nu prea ştii? ....
Anul trecut, la vremea pomenită, pe când pregăteam un tur de forţă pentru a prinde ultimele ore ale pomenitei zile în ţară, alături de ăi dragi, trăgeam nădejdi mai mari în privinţa următoarei aniversări. Dar iată-mă aşadar sub un alt pom lăudat din grădina vieţii mele, aşteptând să-mi pice-n sac niscaiva ....
Şi pentru că nu mă hotărăsc ce anume, în sac îmi pică doar stropii reci ai unei alte ploi...
[pauză]
Telefonul sună:
"...azi era?"
"...nu", zic
Povestea se repetă...
"Hmmm..."
Şi mă gândesc ce bine ar fi fost de eu şi persoanele ne-am fi împrietenit pe facebook...
Organizarea B-day-urilor ar fi fost inclusă-n preţ, iar situațiunea ar fi fost numaidecât lămurită cu-un banal email: "You have 1 friend with a birthday in the next week. Help her celebrate."
Şi-atunci, pe baza instrucțiunii primite la pachet - "Scrie-i pe perete!", m-aş fi ales măcar cu-un LMA...concentrat, ca o supă la plic...
Hai...vă pupic!
vineri, 15 octombrie 2010
Şi azi?
...nimic...tot nimic...
De dimineață, Piaţa Universităţii...
Gândurile-mi, în goana lor de la cele mărunte-ale mele, la proteste, încălcări ale drepturilor şi la România unui cenuşiu mai dens şi mai apăsător ca în copilăria mea, s-au oprit - nu știu anume cum ori de ce - la Vali Sterian.
Să-l ascultăm...Anotimpuri...
joi, 14 octombrie 2010
miercuri, 13 octombrie 2010
La lumina zilei.13...puţin după 12...
Raul Cârstea şi Constantin Neculae - Singurătate
Raul Cârstea şi Constantin Neculae - Acolo unde cred că eşti
Raul Cârstea şi Constantin Neculae - Album
Am pus mâna pe el!
Iar "Am pus mâna pe el!" (a treia fotografie, numărând de sus în jos) m-a amuzat...
am zâmbit...
acum la somn...
Noapte bună!
13...puţin după 12...
Katie Melua - I cried for you
Nu pot să dorm... prin urmare, mă plimb ...
La patru "case" distanță, "last day of summer"
Frumos...
Totul e strâmb...
Totul e strâmb pentru că totul, mărgică așa cum este, minciună este.
Știi bine că nu poți să mângâi cu aceeași mână cu care-ai lovit...
Totul e strâmb pentru că-ntr-o clipă ne-ai transformat pe amândoi în doi bătrâni
Luând mereu din timpul nostru ori așezându-ne deasupra tăcerile-ţi prea încărcate cu poveri.
Totul e strâmb pentru că prețuirea s-a prăpădit, plăpânda, în toamna întâlnirii noastre
Şi aminteşte-ţi cum, încărunțit, tu ai fost cel ce i-ai închis ochii, şezând apoi şi la priveghi.
Totul e strâmb pentru că-ocheanul prin care m-ai privit de la bun începutE bântuit de rele şi vii duhuri ce, pe nesimțite, în lumea mea s-au îngrămădit.
Totul e strâmb pentru că ţie sete nu-ţi mai este
Să fim doar noi doi singuri pe pământ.
Etichete:
Cu gândurile pe faţă,
Gânduri fără rimă,
Noi nu...
duminică, 3 octombrie 2010
sâmbătă, 2 octombrie 2010
Pastişă. Pastel. Past Tense
Bob Dylan - When the Deal Goes Down
În noaptea asta nu-i loc de tăceri...
Colorez concentrată la un ultim
past[el].
O biată pastișă
scobită de miez
S-aducă un pic cu ce ne-am dorit...
Şi totuşi...încă mai crezi că te-am amăgit?
S-aducă un pic cu ce ne-am dorit...
Şi totuşi...încă mai crezi că te-am amăgit?
De spui că n-am fost nici într-un fel
cum de mai ştii cine-s eu?
Amputare
Noi doi nu suntem altceva
decât două suflete amputate.
Purtăm acum în locul aripilor
doar cioturi protezate.
Două suflete știrbe
din ale căror alveole
ultimele nădejdi au fost chiuretate.
Nu mai e loc pentru visuri
nici în zi, nici în noapte.
Suntem sterpi...
E iarnă şi-o cioară aduce o veste de moarte.
Nu, nu rămâne nimic din toate...
Etichete:
Cu gândurile pe faţă,
Imposibila spovedanie,
La lumina zilei
Abonați-vă la:
Postări (Atom)