“Lonely is healing if you make it.”

“It's okay if no one believes like you. All experience is unique, no one has the same synapses, can't think like you, for this be releived, keeps things interesting lifes magic things in reach.”

Fericire e...

Fericire e atunci când eşti singurul care preferi scării rulante, exclusivitatea urcuşului asigurat de propriile picioare.
Separat de ceilalţi prizonieri ai oraşului prin ziduri muzicale, zâmbeşti, ocolind o doamnă pe trotinetă, acestei frumoase zile ce promite să nu-ţi mai asigure invitaţia la un ceai de tei găzduit de trufaşă doamna Ploaie de Vară. 

La capătul treptelor, ridici privirea spre cerul tău. Fericirea e!

Senin şi atât

... sunt acele dimineţi în care te trezeşti zâmbind în ciuda somnului ghemuit, ce te-a cuprins spre ziuă.
Prin fereastra întredeschisă, bătrânii tei din curtea blocului îţi desenaseră, cu cerneală invizibilă şi-nmiresmată, musteţi...

Păşind desculţ peste pragul zilei, te priveşti cu mirare - urmele frământărilor de ieri s-au risipit, nu-s nicăieri, nici măcar pe podea, încurcate-ghem de vreo mâţă...
Nu eşti obosit, iar sufletul ţi-e-n tihnă.

Cer albastru în fereastră, pixelat de rândunele ce se-arcuiesc în zborul lor, în preajma cuiburilor...

Vântul

... ptiii, ce poveşti ne-ar putea împărtăşi vântul!
Doar să ne aplecăm urechea, să ascultăm şoaptele rostite mai întâi copacilor...
Prea ocupaţi, îl ignorăm, luându-i seama doar atunci când ne răzvrăteşte ferestrele ori ne flutură, lipsit de pudoare, faldurile...

În grădina secretă, despre care dacă n-am şti că se află în inima capitalei, am putea jura că se află în vreo urbe uitată de lume, închid ochii şi-ascult vântul strigând păsările pe nume...

Demis - My friend, the wind 

...done chasing butterflies

Fluturii mei s-au aşezat, osteniți şi grei, 
pe pământ
Un spiriduş se jucase cu ei,
aşezându-le cireşe îngemănate la urechi.
Cocheți, oglindindu-se în boabe de rouă,
admirându-se,
fluturii s-au crezut zei.

Şi au lăsat în urmă cerul, dar şi zborul,
lepădându-se de el.

Dylan...

"You're the one i've been lookinf for
You're the one that's got the key
But I can't figure out wether I'm too god for you
Or you're too good for me"

[...]

Duceață din petale de trandafiri

Desfătări de grădinar

Povestea dulceții mele din petale de trandafiri începe firesc, așa cum încep toate poveștile dulcețurilor din petale de trandafiri, cu a fost odată...

A fost odată o tufă de trandafiri. Deosebit de spinoasă, înțepa nemilos degetele oricui n-ar fi dovedit băgare de seamă atunci când s-ar fi aplecat asupra ei spre a-i culege florile...
Într-o zi, cineva a dischisit-o, a grijit-o de bube, a scos-o din mijlocul ierburilor rele și i-a arătat lumina și cerul, sprijinindu-i ramurile în atele, iar ea, tufa, drept răsplată pentru binele primit, a înflorit fără măsură, parfumând toată curtea cu o mireasmă căreia cu greu i-ar putea fi găsit ecou în cuvinte...

Odată  înfiripată în minte ideea dulceții, m-am documentat oleacă pe internet: aici și aici. Am ales rețeta cu suc de lămâie și am improvizat apoi, cantitatea mea de petale fiind probabil mai mare decât cea din rețetele de mai sus, după cum am evaluat cântărind grămada în mâini. Practic, am pus mai mult suc de lămâie și mai puțin zahăr, raportate la cantitatea mea de petale, ca un bucătar curajos, novator și iscusit ce sunt (cei care își amintesc cum am băgat eu la cuptor, împreună cu tava, și un suport cauciucat știu că nu glumesc, desigur... ).

În rest, pașii parcurși au fost identici celor recomandați în rețetele de mai sus: am cules petalele....

le-am spălat....

le-am frecat cu zahăr, le-am acoperit și le-am lăsat în așteptare; am pus pe foc zahărul, apa și sucul de lămâie...

după ce a fiert amestecul de mai sus, am adăugat petalele...

și am așteptat ca dulceața să fie gata, amestecând din când în când în cratiță, mai mult ca să am pricină de a zăbovi deasupra ei și de a inspira parfumul care efectiv te năucește și te îmbată.

Dacă aș putea trăi din ceea ce mi-ar oferi pământul, nu m-aș gândi de două ori ce drum am de ales...

Mai jos, dulceața :)

Vie

vie de viță sau viță de vie... :) cu cireșe la urechi

Încurcături

Grauri

Fiiiii-U!

Fiiiiiiiiiiiii-U!

...

Dimineața, soare în ferestre și sinfonie ciripie...

Așa înțeleg și eu - și primesc! - să-ți fie dat ghes a-ți pune tălpile goale pe podină, în pofida durerii de cap care te chinuie din miez de noapte, înfundându-ți creștetul dureros adânc în perne.

Lumina era atât de bună încât am fost la un pas de a sări peste obișnuita cană matinală cu cafea pentru a ieși mai întâi în grădină să mă bucur de fiecare frunză, de fiecare gâză, de fiecare nor din vată de zahăr, de fiecare sunet de care nu am parte în orașul din beton.

Păsăroaiele în privința numelui cărora m-am dumirit între timp - îs grauri!- pe lângă că-s tare cochete, mai sunt și mari și iscusite cântărețe!

Graurii, despre care cei din parte locului pomenesc cu obidă, dând din mână a pagubă,  căci le fac vinovate pe aceste înaripate de furtișagul boabelor de struguri, dar și de ocuparea fără drept și înfundarea cu cuib (mdeh...) a coșurilor de fum, îmi plac foarte mult și-mi sunt dragi! Încă o preferință - pe lângă cele legate de nuci și de tufe - ca să fiu socotită stranie de către vecinii mei bătrâni.

Îmi sunt atât de dragi păsăroii ăștia cu țârâit de gâză încât după ce le-am descoperit căsuca încropită la a mea șubrezită streașină, am înțeles că saceacul prăvălit de Moș Timp și de vremea rea care a permis găzduirea lor va mai avea de așteptat până să fie îndreptat și repus la locul lui...

I-am urmărit astăzi pe graurii vecini vreme de câteva ceasuri, până când Duhul Sfânt, pogorât pe pământ, și-a spus că-i mai înțelept pentru sufletele noastre să fim trimiși la ceasurile amiezei în odăile noastre, la hodină, nu cumva să cădem în ispita prea bunei vremi și să trudim prin ogrăzi.

Ploaia a amuțit cântecul graurelui vreme de trei ceasuri, cât timp stropii proaspeți și-au făcut de lucru, chiar de era zi de sărbătoare, în praful drumului...

Miroase acum a proaspăt și-a verde...

Au amuțit și glasurile oamenilor, ascunși în bucătăriile lor de vară, cu perdele la uși, să fie ferite de iscodiri obraznice de muște...

Am deschis fereastra și-am ascultat stropii repezi în liniștea unei ulițe rupte parcă din timp. Pe-aici, mașinile ce trec într-o zi pot fi numărate pe degetele de la o mână, iar eu nu am nimic a comenta împotriva acestei stări de fapt, dimpotrivă.

***
Graurii cu care împart casa mi-au amintit de-o cărticică a copilăriei mele, o cărticică cu coperți tari (era bună și pentru step...mdeh....minte de omuleț de 5 ani...): Familia Graur și Moș Paul.

Fuga

Există pe lume fugi bune și fugi rele. 

Mie mi-e dor astăzi de-o fugă precum erau cele pe care le făceam în copilărie... de ni se-mbujorau obrajii și ardeau dureroși... de simțeam că nu mai avem loc în coșul pieptului nici măcar pentru sferturi de respirări...

Mi-e dor de-o goană prin pădure... de vântul bun şi molcom de început de vară care știe să mângăie sprâncene şi să le descrunte...

De gâzele ce-şi văd cuminți de rostul lor...

Mi-e dor de-o fugă până la răspântia din mijlocul pădurii mele în care poate am să te-ntâlnesc...

...

În pauza mea de masă închid ochii şi ascult. Ascult vântul ce-mi intră prin fereastra întredeschisă în acest birou uitat de lume... ascult muzica... şi-mi las sufletul să alerge până la capătul lumii dacă aşa o simţi el...

"Iţi aminteşti, eram pe-acelaşi drum
Era demult sau poate e acum"

Old songs

Ann Maria - LUV

"Ann-Maria, sit down
Have you made up your mind by now?
No, there's no need to cry or reproach
You have tried so hard to take it easy
Ann-Maria, be true
Do you think you're the only one?
Ain't it better to have lost
Than never ever have been loved before
Ann-Maria, dance to the music and feel fine
Mexico's got love enough beneath each sombrero."

Cireşe amare

Gastropoda anapoda

„Sunt prietenă cu Melcu’… Nu glumesc!” J

Astăzi am redat grădinii doi melci.

Doi melci cumsecade care, cu gândurile anapoda din pricina vremii, se rătăciseră pe poteci trasate de roţi…

Codobelc fiind, mărunţel şi mut, e periculos să te aventurezi pe poteci şofereşti…

Cu băgare de seamă, paşii voştri melcii să nu-i calce!

Teaspoon of love

Love is in the air.

Love is everywhere.

Love is all around

Keep your feet on the ground...

Amestecând în cana mea cu ceai,

banală, ca întotdeauna,

Mă întrebam cam câtă dragoste ne-a mai rămas,

făcând măsurători cu un compas,

Prin ceea ce socot a-mi fi drept suflet.

Amestecând în cana mea cu ceai,

neîndulcit, ca-ntotdeauna,

Mă pomenesc, când socoteam că-i isprăvit,

speriată-un pic de gândul c-am îmbătrânit,

C-o marcă de îndrăgostit,

scriptată-n linguriţa mea meschină

Ce s-a crezut şi ea prea plină…

Ghicind în urmele de ceaiu,

din cupă o cupă s-a ivit

şi am zâmbit,

mi-am amintit

de ziua-n care atât te-am îndrăgit.

De vremea-n care te-am iubit

O vreme ce nu s-a sfârşit…

"Noi...Ce mai facem noi?" :-)

Mai am până cresc...mai ai - oho! - până creşti...

Doar la tine mă gândesc - Alexandru Andrieş

Toamna

Alexandru Andrieş - Toamna