Bruxelles, ianuarie 2008

..am rămas atunci o singură zi în Bruxelles. E ciudat cum, unele locuri, oricât de frumoase, îți rămân străine, iar altele, din prima clipă, se rostuiesc în sufletul tău și știi, pur și simplu, că deși nu-i acasă, ar putea oricând să-ți devină.

Dans amețit la margine de zid văruit

...am ridicat ochii deasupra paginilor de carte. Veneam de departe, de-acolo unde sufletul meu își aflase liniștea, redeschizând porțile demult închise ale copilăriei. Muștele - amețite de nehotărârea unui timp care ar fi stat a ploaie, însă nu dorea să-și boțească pantofii cei noi, pantofi de vară, de miez de iunie, lăsându-se în voia stropilor iuți - musafiri nepoftiți la vremea prânzului, în cea de-a șaptea zi. Le priveam cum făceau cerc pe fondul alb al peretului.
Mirosul de aer proaspăt, brazii, răcoarea și norii au deschis prin poarta zugrăvelii ușa în timp. Eram cu mulți ani în urmă în bucătăria de vară a casei de la Lotru. Bunica, Mamama, pregătise pește prăjit, ce mă aștepta acoperit cu o farfurie, împrăștiind plăcute mirosuri împrejur să purced a prânzi. Bunica, înarmată cu un băț la al cărui capăt fâșii de pungă tăiată aduceau urgia bâzâitoarelor, le zgornea. Peretele bucătăriei, văruit în alb, devenise scena pe care lungi zurgălăi înfruntau nepoftitele. Și atunci, ca și acum, timpul îmbia la somn, ca întotdeauna înainte de ploaie.

Revăd în minte mâna frumoasă și plină a bunicii, dar și privirea ei preocupată ca nimic să nu mă tulbure pe mine, mica ei fată, Măriuca.

Mi-e dor de ea, de bunica mea...

Un tâlc în toate...

...ieri a plouat numai 15 minute. Cât mi-a luat să urc, la pas învins, dealul.

Why does it always rain on me - Travis

Duminică, 21 iunie...

...când cerul nu s-a putut opri din plâns.

...nu, nu a stat. A plouat în continuare, doar că
soarele s-a încăpățânat și el să-și facă loc pe cer

...

Câteva zile din săptămâna trecută - prea puține - m-au aflat acasă. Într-o altă încercare de a găsi acasă ceea ce aici mi-a fost cu neputință a afla: acumulatori sufletești.
De fost, o fost cum o fost.

Așez mai jos câteva fotografii furate, din mașină, în timp ce mă îndreptam spre aeroport, duminica trecută.
Mi se potrivesc...


Sufletul meu, o bătrână clădire descojită de ploi, primește din când în când, pe unul dintre pervazurile îndreptate către apus, doi hulubi ce se iubesc nespus. Și uită de amanetul adăpostit în camerele de la stradă, în care alte suflete au depus ce-au găsit de prisos și apoi s-au dus...

...pe curând!

Michael Buble - Home

Vizită

...atrasă de trandafirii mei, domnița mi-a călcat pragul vineri după-amiază. După ce ne-am dat binețe și ne-am acordat puțină vreme să ne obișnuim una cu cealaltă, distinsa și-a dat repede arama pe față, burzuluindu-se la mine și agitându-și veninosul paloș al indignării în fața blițurilor mele imortalizatoare. Chipurile, era timidă...și oricum pozele spate ori profil nu o avantajau! Am poftit-o rapid afară, văzând că se îngroașă gluma și că domnița e pusă pe-nțepat și altfel decât prin al său grai.

Ploi cu soare

Canine

Femeie cu bliț




...și mă întreb de unde s-apuc cucoana: de cap sau de aparat?
Hmmmm...

"She was a smart girl...

...until she fell in love"

Replică din "Sex in the city". Mi se potrivește mănușă.
De fiecare dată, zarurile din mâna lui, zaruri ce mă reprezintă, reușesc o dublă.
Și poartă-n casă. Ușa lui, mereu deschisă. A mea, ușă ce mărginește camera unui copil mai mereu îmbufnat, nu poate rămâne închisă, refuzându-se lui.

Și se deschide mereu. Chiar dacă uneori, cu scârț.

Blog endependent

Şi pentru că orice se poate întâmpla, iar mie limba îmi tace, însă peniţa ba, am zis că-i mai bine să ies din alianţă şi să mă dau pe blog, de-amu 'nainte, endependentă că am văzut eu că se poartă şi prinde bine. Zis şi făcut!
Amu', mi-am ales un nume de scenă: LBC (adicătelea, Labarzachioară) şi, cu sprijinul voluntarilor, voi începe o acţiune de strângere - nu din dinţi - ci a semnăturilor în vederea depunerii candidaturii blogului meu.

"...şi cade cortina"

...direct în capul împricinatei. [nota mea]

Dar asta nu amu', ci în urmă cu ceva ani. De-atunci o tăt umblat ie prin lume 'cercând să se dezmeticească...fără chip însă, pare-mi-se.