Înţelept, copilul mi-a spus "să râzi..."
...şi am surâs amar în mine, când micul înţelept nu a putut a-mi spune
de-a fost iubire ori n-a fost.
duminică, 27 decembrie 2009
Tămăduit...
...rătăcit şi descoperit în ploaia rece de azi, sufletul meu s-a lăsat tămăduit de mânuţele ei de copil.
Înţelept, copilul mi-a spus "să râzi..."
...şi am surâs amar în mine, când micul înţelept nu a putut a-mi spune
de-a fost iubire ori n-a fost.
Înţelept, copilul mi-a spus "să râzi..."
...şi am surâs amar în mine, când micul înţelept nu a putut a-mi spune
de-a fost iubire ori n-a fost.
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Un an ...ca o părere
"Love...actually is all around"
Dus aproape îi anul...ca o părere...ca o mirare...ca o umbră...ca o înfiorare într-o dimineaţă timpurie de vară...ca un câmp plin cu maci pe care îl laşi în urmă, în goana maşinii, mult prea devreme, mult prea grăbit, mult prea nesăbuit...nu te opreşti, sperând să-l revezi acelaşi - şi totuşi altul - într-o altă dată, când pricini întemeiate te vor face să zăboveşti un timp în buza lui, neîndrăznind să-l tulburi, culegându-i unul, doar, ei...ori lui. Molipsit de-atâta frumuseţe, alergi apoi să-i împărtăşeşti dragului tău o altă taină a lumii...
Dus aproape îi anul...precum întâia ninsoare ce te-a păcălit cu abundenţa ei că o să se aştearnă...
Dus aproape îi anul precum grâul de Sânt Andrei, din geam, care-a păstrat în el verdele şi viaţa doar atât cât să prinzi încrederea într-un viitor apropiat bun, cu spor...
[...]
Crăciunul, bătrân înţelept, ce m-a întors cu vorba lui domoală acasă, la ai mei, a pus piatră de temelie unei convingeri de care nimeni şi nimic nu mă va dezbrăca vreodată - nicăieri, dar nicăieri pe lumea asta, nu e mai bine ca acasă. A trebuit să plec peste mări şi ţări în căutarea nu a unui rost, ci a unor singurătăţi pe care le crezusem izbăvitoare, pentru a pricepe că ceea ce lăsasem în urmă era de fapt ceea ce aveam nevoie. Cele cu adevărat trebuincioase sufletului meu n-au preţ şi-oricâte averi aş aduna în nouă vieţi nu le-aş putea cumpăra vreodată.
Dragii mei, iubiţi-vă mult, iar ca singură măsură să aveţi înţelepciunea, astfel încât la finalul unui alt an când, sârguincioşi, socotim ce şi cum s-a petrecut, să nu aflaţi că era gol coşul în care v-aţi revărsat cu tot ceea ce aveaţi, în voi, mai bun, uitând de timp, de lume, de limită ...uitând de toate...Iubiţi-vă mult! Iubiţi-vă înţelept!
La mulţi ani!
Dus aproape îi anul...ca o părere...ca o mirare...ca o umbră...ca o înfiorare într-o dimineaţă timpurie de vară...ca un câmp plin cu maci pe care îl laşi în urmă, în goana maşinii, mult prea devreme, mult prea grăbit, mult prea nesăbuit...nu te opreşti, sperând să-l revezi acelaşi - şi totuşi altul - într-o altă dată, când pricini întemeiate te vor face să zăboveşti un timp în buza lui, neîndrăznind să-l tulburi, culegându-i unul, doar, ei...ori lui. Molipsit de-atâta frumuseţe, alergi apoi să-i împărtăşeşti dragului tău o altă taină a lumii...
Dus aproape îi anul...precum întâia ninsoare ce te-a păcălit cu abundenţa ei că o să se aştearnă...
Dus aproape îi anul precum grâul de Sânt Andrei, din geam, care-a păstrat în el verdele şi viaţa doar atât cât să prinzi încrederea într-un viitor apropiat bun, cu spor...
[...]
Crăciunul, bătrân înţelept, ce m-a întors cu vorba lui domoală acasă, la ai mei, a pus piatră de temelie unei convingeri de care nimeni şi nimic nu mă va dezbrăca vreodată - nicăieri, dar nicăieri pe lumea asta, nu e mai bine ca acasă. A trebuit să plec peste mări şi ţări în căutarea nu a unui rost, ci a unor singurătăţi pe care le crezusem izbăvitoare, pentru a pricepe că ceea ce lăsasem în urmă era de fapt ceea ce aveam nevoie. Cele cu adevărat trebuincioase sufletului meu n-au preţ şi-oricâte averi aş aduna în nouă vieţi nu le-aş putea cumpăra vreodată.
Dragii mei, iubiţi-vă mult, iar ca singură măsură să aveţi înţelepciunea, astfel încât la finalul unui alt an când, sârguincioşi, socotim ce şi cum s-a petrecut, să nu aflaţi că era gol coşul în care v-aţi revărsat cu tot ceea ce aveaţi, în voi, mai bun, uitând de timp, de lume, de limită ...uitând de toate...Iubiţi-vă mult! Iubiţi-vă înţelept!
Să vă fie anul bun, rodnic, cu linişti şi bucurii adevărate care să bată de departe năcazul şi neajunsul şi să le alunge din poarta casei voastre departe!
La mulţi ani!
duminică, 6 decembrie 2009
Dar din dar
Bună vorba ceea "dar din dar se face rai"...căci bucuria ce mi-a umplut sufletul transformând în joc pe pânză tuburile de culoare primite de la fetele mele a încântat alte suflete, altele zile, alţi ochi.
Mai jos, ultimele, fără ramă...
[postare nepublicată la timpul cuvenit, actualizată în cea de-a doua zi de Crăciun]
Mai jos, ultimele, fără ramă...
[postare nepublicată la timpul cuvenit, actualizată în cea de-a doua zi de Crăciun]
Ploaie măruntă
...toaca stropilor umple tăcerile mari ale duminicii de Sfântul Nicolae.
Împunsă în piept de degetul meu arătător, vremea a vrut parcă să-mi facă dovada puterii sale, pornindu-și ploile peste umerii mei, prea încăpățânat de drepți astăzi, taman când mă pregăteam pentru întâlnirea cu frunzele scuturate.
...toaca stropilor nehotărâți a se preface încă în fulguți albi, îngână secundele, apropiindu-mă, în timp, de casă.
...toaca stropilor nehotărâți a se preface încă în fulguți albi, îngână secundele, apropiindu-mă, în timp, de casă.
duminică, 22 noiembrie 2009
Just blue...
...șederea mea pe meleaguri străine se apropie - cu pași inegali - de sfârșit. Mai întinși în timpul săptămânii, deloc grăbiți la sfârșitul ei...
M-am bucurat de fiecare zi, indiferent cum a fost ea, mai bună ori nu prea...
Una dintre bucurii a fost să descopăr liniștea acolo unde nu mi-aș fi închipuit până să-ncerc: în amestecul de culori și lumină, încropit, fără pretenții de artist, ci pur și simplu, doar din dorința de a-mi aduce mai aproape o copilărie îndepărtată...doar din dorința de a redeveni, preț de câteva ceasuri, copil.
Just blue...
M-am bucurat de fiecare zi, indiferent cum a fost ea, mai bună ori nu prea...
Una dintre bucurii a fost să descopăr liniștea acolo unde nu mi-aș fi închipuit până să-ncerc: în amestecul de culori și lumină, încropit, fără pretenții de artist, ci pur și simplu, doar din dorința de a-mi aduce mai aproape o copilărie îndepărtată...doar din dorința de a redeveni, preț de câteva ceasuri, copil.
Just blue...
În așteptare...
...nefericirile, corpi străini penetrând inimi. Resturi de suflete desperecheate ce speră, acum, măcar într-o potrivire pe jumătate...ori poate chiar pe mai puțin...
Unde sunteți, iubirilor?
Ale cui gânduri vă pierd în miezul ăsta de noapte?
...nefericirile, corpi străini penetrând palmele. Împreunate întru o rugă tulburată...Doamne, ne ierți, iarăși îți cerem! Luminează-ne iubirile...
Unde sunteți, iubirilor?
Ale cui priviri vă cer?
...nefericirile, corpi străini. Integrându-se sufletelor...afundându-se... Doar că nu se pierd...
[...]
Iubire...am încetat să sper...
Din noaptea 'ceea când, la rând, așteptam să sărut ochii tăi pe care atâta amar de vreme i-am văzut buni...De partea cealaltă, tu, atent spițer, drămuiai secundele, dându-i din timpul meu ei...
...iar așteptările s-au scurs în căușele ce străjuiau nefericirile. Laolaltă cu lacrimile tăcerilor.
Bob Dylan - Most of the time
Unde sunteți, iubirilor?
Ale cui gânduri vă pierd în miezul ăsta de noapte?
...nefericirile, corpi străini penetrând palmele. Împreunate întru o rugă tulburată...Doamne, ne ierți, iarăși îți cerem! Luminează-ne iubirile...
Unde sunteți, iubirilor?
Ale cui priviri vă cer?
...nefericirile, corpi străini. Integrându-se sufletelor...afundându-se... Doar că nu se pierd...
[...]
Iubire...am încetat să sper...
Din noaptea 'ceea când, la rând, așteptam să sărut ochii tăi pe care atâta amar de vreme i-am văzut buni...De partea cealaltă, tu, atent spițer, drămuiai secundele, dându-i din timpul meu ei...
...iar așteptările s-au scurs în căușele ce străjuiau nefericirile. Laolaltă cu lacrimile tăcerilor.
Bob Dylan - Most of the time
marți, 17 noiembrie 2009
Dulceață de nuci
Ziua lui,
cu stropi de brumă pe tâmplă.
Dulceață de nuci.
Și totul mă doare.
totul e-amar.
Dar totuși mă bucur
și anul acesta pentru bătrânul nostru
domn colecționar.
Dulceață de nuci.
Simt mâna ei, trecându-i prin păr.
Acolo, unde chiar ieri,
așezasem răzleț
vreo cinci mângâieri.
Ce picură zgornite, una după alta,
spre bază,
nesimțite de el.
Dulceață de nuci.
Privesc cum o lume întreagă se frânge în unghiul din vârf al altui triunghi isoscel.
Nimic formidabil, nimic nevăzut pân-acum.
Congruenta de stânga
coboară din plan,
în ultimul ceas
al unui an sterp.
În urmă, prefăcut, bătrânul triunghi scalen,
ce ține încă strâns la înălțimea lui.
...sunt nopți în care tot ce îmi doresc e să mă rătăcesc,
pe drumul de-ntoarcere din plimbările mele în cer.
La cules de stele...
oare încă mai sper?
...
Dulcilor nuci, ce-amare sunteți...
cu stropi de brumă pe tâmplă.
Dulceață de nuci.
Și totul mă doare.
totul e-amar.
Dar totuși mă bucur
și anul acesta pentru bătrânul nostru
domn colecționar.
Dulceață de nuci.
Simt mâna ei, trecându-i prin păr.
Acolo, unde chiar ieri,
așezasem răzleț
vreo cinci mângâieri.
Ce picură zgornite, una după alta,
spre bază,
nesimțite de el.
Dulceață de nuci.
Privesc cum o lume întreagă se frânge în unghiul din vârf al altui triunghi isoscel.
Nimic formidabil, nimic nevăzut pân-acum.
Congruenta de stânga
coboară din plan,
în ultimul ceas
al unui an sterp.
În urmă, prefăcut, bătrânul triunghi scalen,
ce ține încă strâns la înălțimea lui.
...sunt nopți în care tot ce îmi doresc e să mă rătăcesc,
pe drumul de-ntoarcere din plimbările mele în cer.
La cules de stele...
oare încă mai sper?
...
Dulcilor nuci, ce-amare sunteți...
Bob Dylan - Most of the Time
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
S-a hotărât...
Scuturate parcă dintr-un nor aducător de furtună, croncănitoarele au împrumutat ritmul tunetului, prăvălind peste ulița frankfurteză urgia unor vești cu iz de nea.
[Imagini surprinse din fereastră, astăzi,
paisprezece ale lui brumar]
paisprezece ale lui brumar]
Vine iarna...
Miroase-a lemn ars și-a frunză mucedă...și-un strop, a brad. Îmi pare, chiar, c-aud de undeva, din depărtări, colinzi venite din bătrâni să-mi crească dorurile de ai mei mari, mult prea mari...
Vine iarna...
Iar ciorile, ciorile se sărută printre ramurile desfrunzite de nădejdi, râzând de-amarul pomilor cei chei, râzând de noi c-am mai îmbătrânit c-un an...
Se sărută ciorile prinse pe ram...
luni, 9 noiembrie 2009
Din fața frunzelor plânse...
...abătutu-mi-am pasul.
Ploaia a bătut astăzi copacii până ce nu a mai avut ce să scuture...le-am auzit tânguirea, le-am fost martor tăcut plânsului...
Frunzele zemuite, așternute de-a valma pe caldarâm, se-agățau de fiecare pas, sperând să fie adunate de jos, din drum, purtate, poate, înapoi spre primăvara. Am rezistat ispitei de-a aduna cât mai multe, buchet, a le scutura de stropii lași și reci și a le lua cu mine, știind cât de adânc ar fi avut să mă pătrundă durerea lor...știind cât de departe de mine, de noi este primăvara...
Ploaia a bătut astăzi copacii până ce nu a mai avut ce să scuture...le-am auzit tânguirea, le-am fost martor tăcut plânsului...
Frunzele zemuite, așternute de-a valma pe caldarâm, se-agățau de fiecare pas, sperând să fie adunate de jos, din drum, purtate, poate, înapoi spre primăvara. Am rezistat ispitei de-a aduna cât mai multe, buchet, a le scutura de stropii lași și reci și a le lua cu mine, știind cât de adânc ar fi avut să mă pătrundă durerea lor...știind cât de departe de mine, de noi este primăvara...
duminică, 8 noiembrie 2009
Picături de culoare
...vreme urâtă în cetatea de pe Main. Prin urmare, am rămas surghiunită în odăiță, dimpreună cu ceasurile duminicii, pe de o parte atât de mult dorite și așteptate, dar pe de altă parte atât de greu de dus, sub apăsarea altor singurătăți ce-ar fi putut să-și facă loc în ziua a șaptea, topindu-se în ea, intrându-mi împovărătoare în suflet.
N-a fost așa...
M-am refugiat în amintiri și printre alte gânduri alături de cei dragi, acasă. Iar în răstimp, mi-am lăsat degetele să conducă pensulele, aducând mulțime de culori pe pânză, la mine în odaie.
N-a fost așa...
M-am refugiat în amintiri și printre alte gânduri alături de cei dragi, acasă. Iar în răstimp, mi-am lăsat degetele să conducă pensulele, aducând mulțime de culori pe pânză, la mine în odaie.
duminică, 1 noiembrie 2009
...62 items, 234 MB
...am hoinărit și astăzi pe străzi. Recolta, nu prea bogată - "62 items, 234 MB". Spicuiesc din ea.
Goanga
...ei, iată ca acum pot spune că picior de bărbat mi-a trecut și mie pragul vastelor chichinete.
Căutând să fugă de prigoana toamnei, ispitit fiind de căldura așternută val ispititor peste prag, domnul Goangă a încercat cu degetul mare de la picior ospitalitatea românească. L-am poftit frumos afară, căci pe la noi nu-i loc decât pentru lăbuțe de motani.
sâmbătă, 31 octombrie 2009
Octombrie, bun rămas!
Straduța mea, asemenea unui om plecat în fața destinului, a amuțit astăzi în fața șoaptelor aspre ale bătrânei doamne toamna.
S-a plecat în fața ei, deschizând brațele spre a o primi supusă.
Octombrie s-a strecurat pe nesimțite afară din timp. Shhh...e ultimul lui ceas. Să-l privim netulburându-l.
vineri, 23 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)