...

The National ...

Bruce Springsteen & Michael Stipe - Because the night

Iubiri recidivante

Iubirilor,
Fantome cu miros de vânt uscat
venind dinspre apus...
V-ați dus...
Miroase a toamnă,
Gustul e de lut.
Va trece iarna, cu-albul ei,
Şi veți veni iar peste noi
prefăcute...
Prefăcute-n umbra dorinţelor dospite-n
așteptări neaprinse-n anotimpul nins.
Iubiri recidivante,
nu ne mai amăgiţi...
De-acum vă ştim.
Sunteți nelecuite, adânc înăuntrul nostru înfipte.
Degeaba purtați straie noi, de lună mai -
mirosul e-al toamnei târzii,
E de moarte.
Iubirilor recidivante, suntem bolnavi
făr' de leac,
Ne-ați molipsit sever,
Acum dați-ne pace...

Cetatea sufletelor pierdute

"Divide et impera"

Mă plec. În fața celor ce pretind că au aflat calea cea dreaptă...Aș mai putea adăuga ceva de-aș mai avea speranță.
Dar nu mai am...
E miezul primăverii...iar urile au dat în pârg şi ultimul gram al decenţei a fost risipit de-un vânt neprielnic ce l-a-ndreptat spre nicăieri...


Ne ducem zilele într-un oraș al sufletelor pierdute, în care preocupare permanentă ne este schingiuirea-n felurite moduri a celuilalt...a tot ceea ce ne înconjoară.
Ne lipsește respectul față de viață, iar seva în care ne este-nmuiată rădăcina coloanei vertebrale e ura-n forma ei pură...Cu mulțumirea celui ce s-a transformat pe sine într-un măreț victorios al vorbelor deșarte ne ghiftuim buzunarele interioare ale cămării-n care odată am avut în chirie un suflet...Atât ne-a mai rămas...şi ne lăsăm purtaţi către apus, făr' de a prinde firul de poveste, orânduiți de cei mai pricepuți "a reuși în viață".


[...]



Nu cred în îndreptarea individului de capitală - nu îndrăznesc a-l numi om, căci gândurile ne-ar putea purta la vreo ființă superioară și nu-i deloc cazul acestui specimen.
Scriind aceste ultime două rânduri, mi-am amintit de-o altă poveste a Mălinilor, împărtășită mie de-o dragă şi bună prietenă. Povestea are caracter de continuitate şi-mi spune mie că atunci când în om mai există sămânța aceea de bunătate ea poate să dea rod, chiar de condițiile ar putea părea improprii iniţial. Ne spune povestea că la Mălini, oamenii locului, răspândiți în marea parte a anului prin lume, se adună în fiecare an acasă, în concedii, şi, alcătuind o "roată", pun umărul la construirea câte unei case. Pentru fiecare dintre ei. Când cercul se va închide, casele tuturora vor fi fost durate.


[...]
De prisos să scriu că individul de capitală, dependent a măsura cu centimetrul capra vecinului, doritor de câștiguri imediate, fără străduinţă şi musai suculente, va prefera întotdeauna să-şi dea cu părerea despre ineficienţa "sistemului" implementat la sat, în loc să-nvârtă cu sârg în amestecul de mortar.




Asmuțiți unii împotriva altora într-o atent urzită înfruntare, vom mai dura un alt înalt castel al vrajbei noastre din nisipul rostirilor degrabă pieritoare. La final de drum, cu capetele plecate, nu vom avea de ales, trebuind a recunoaște: "Da, Doamne, am omorât zi de zi pe-aproapele meu, cu vorba-mi şi cu gândul, înaintea faptei."


[...]

Şi dacă aţi poposit pe la noi, poate-i faceți o vizită şi lui Ștefan, citind "ţara mea şi ţara în care trăiesc"

Acciza pe bormaşină

[Explicaţia 1: Rândurile de mai jos prinseseră contur
în mintea mea încă de săptămână
trecută - vă povestesc mai jos ce şi cum - însă reclama pe
care am văzut-o acum câteva minute, pentru OBI,
cu o duduie agățată de tavan
cu ajutorul pricinoasei scule m-a hotărât.

Îngrijorându-mă tare, mărturisesc. Acum era momentul.]

[Explicația 2: corectorul de text cu care este prevăzut
blogul mi-a oferit ca alternativă pentru
cuvântul "pricinos" pe "prietenos"...ştie google ce ştie...]

O soluție pentru Guvernul României, aprig căutător de venituri pentru bugetul de stat, ar fi instituirea accizei pe bormașină.
Mi-a venit această idee într-una dintre zilele trecute, când, în concediu medical fiind, încercam să respect sfatul medicului, hodinindu-mă oleacă.
Căci dintre toate cele ordonate de el, sârguincios pe listă, asta mi-a părut a fi cel mai ușor de înfăptuit.


Dar n-am apucat a pune geană pe geană la vremea când somnu-i ăl mai dulce, mai ales c-am parte de el (ca om al muncii cu program fix) tare rar, devenindu-mi astfel nespus de prețuit, că, pentru câteva momente bune, am crezut că vreo falie seismică se lăsase gâdilată la subţiori de un duh năstruşnic. Vibrau pereţii, îmi tremura patul...mă durea dintr-o dată capul.

Oameni gospodari, vecinii mei, fără sfat dregătoresc ori îngăduință domnească, cred eu, au zis că-i vremea ca penultimul zid de rezistenţă al blocului (mda, ultimul e găzduit de-al nostru sălaş) să fie pus la pământ. Pentru a face loc, dacă nu orizonturilor americane, atunci măcar bucătăriilor de acest fel. "Zidul de rezistență - ultima frontieră", trebuia înlăturat. Iar pentru asta, în zumzet de bormaşini, au purces la fărâmat. Aveau cu ce, ovcors...

După imaginile înregistrate cu ceva vreme în urmă la Iaşi, când oamenii s-au călcat în picioare, ca în vremuri de mult apuse la coadă la carne, pentru o bormaşină prevăzută cu patru burghie, cele de astăzi de la televizor au făcut să mă strabată curenţi reci...Alte super-oferte, alte cămări din alte apartamente de bloc ghiftuite cu bormaşini....


Ce spuneți? Un doi-trei euro taxă pe fiecare bormașină deținută ar pune o stavilă în calea dezmățului meșteresc?

Ăl mai tare şi mai tare

Nu mai are celulare

Ci niscaiva găuritoare.

Toată ţara e o floare,

Pentru noi e o-ncântare

bormaşina din dotare.

Semne

... în ultimele zile, m-am aplecat de foarte multe ori.


"Niciodată nu am făcut rău cu intenție aproapelui meu...
Doamne, dă-mi puterea să nu mă prăvălesc acum!
Dă-mi gândul bun!"

Semne...ţi se arată la tot pasul...dar, mult prea grăbit, şi de le vezi, sfârșești prin a le ignora ori a le da uitării mult prea repede...

Despre un om care a avut imensa putere de a-i ierta pe cei care, cu bâtele lor, l-au condus aproape de granița tărâmului morții am citit de curând (aici). Deși copil atunci când am văzut "Drumeț în calea lupilor", îmi amintesc chipul lui Dragoș Pâslaru.
Nu am primit bine articolul, recunosc...dar revenind cu gândul asupra lui, am luat ceea ce mie mi-era bun.

Iertarea pe care-o dai aproapelui tău care ţi-a greșit e mai întâi de toate un dar al tău pentru tine. Unul dintre cele mai de preț...

E un bilet spre libertate pentru tine şi el...

Iartă...şi scoate răul din tine, uitând tot...

Imposibila spovedanie

N-ai vrut să te așezi la masa Lui
deşi ai fost chemat...
Alegând a-i spune omului tot
Nimic nu a rămas nemăsurat, necântărit
pentru-a-I mai fi mărturisit...
Nu l-ai iubit pe aproapele tău ca pe tine însuți
L-ai ucis cu vorba şi cu gândul zi de zi
Şi ai poftit la datul lui, chiar ieri.

Imposibilă ţi-e spovedania...
Cum ai putea să îndrăznești,
când te descoperi zilnic atât de încercat?
Tu te cufunzi tot mai adânc în necredință...
şi-oricât ai încerca, te afli slab.

Imposibilă ţi-e spovedania...
neîmpărtășită îţi va rămâne taina ei.

Ortodocșii prăznuiesc astăzi Izvorul Tămăduirii.
O sărbătoare a victoriei luminii asupra întunericului, când celor orbi le-a fost dat să vadă.

Siluete

S-a lăsat ceaţa peste oraş...
Triști şi reci, parcă acoperiți de pământul întreg eram în ăst ceas.
S-a lăsat ceaţa peste oraş...
Iar cerul, ce nu-mi fusese nicicând refuzat, pierdut mi-i acum'
Fără putinţa de-a fi regăsit altădat'.
S-a lăsat ceaţa peste oraş...

Eu am ales.
Am ales să îmi pun al meu pas lângă-al tău.
S-a lăsat ceaţa peste oraş...
Şi m-am rugat ieri, în ultimul ceas,
Să Te ierte pe tine…căci nu ai ştiut ce faci.

S-a lăsat ceaţa peste oraş…

[12 ianuarie 2009, Jurnal de călătorie]

...

ABBA - Just like that

"Until that day
My life had been a river
Following the same, pre-destinated course,
Suddenly detouring so unexpectedly
With uncompromising force.
My strongholds broke down all too easily;
I remember well,
How it did embarrass me;
I hung on to his every smile
Marveled at his style

Just like that...
He walked into my house
As smug as a cat
He was handsome and smart
Walked away with my heart
Just like that..."

...

So sorry I said - Liza Minnelli



"If this is a ghetto, I'm in it with you
If it's just a prison, I'm locked in it too
I tried to leave you, but after all that we had said
I went to pieces when I should have shouted and screamed
instead:
So sorry, I said

Your powers of persuasion, those quizzical eyes
Have tired and tied me, with innocent guile
I would have walked out, and after all the tears we shed
I should have stalked out, gone and painted the town bright
red
But instead
So sorry, I said

How tough it gets, don't talk to me about it!
To pay off your debts, I worked on overtime
And you say you never believed in luck

If you need a reason, consider me mad
An old retainer, loyal and sad
I bought my freedom, but after all that we had shared
I couldn't leave you think of the skins I'd have to shed
instead
So sorry, I said..."

Clar

Într-una din plimbările noastre prin Herăstrău, am descoperit o declarație de dragoste, scrisă cu zăpadă pe-un copac...
Un "te iubesc" clar de alb...ce n-a putut de iarnă, însă, să răzbească

Tot alb, tot "te iubesc", un pic mai hotărât a rezista în timp aici.

Suflete remaiate

Prin învelișul rupt
al sufletelor noastre
dezrădăcinate
au supurat şi relele şi bunele
din noi.
În iadul rece al renunțărilor
două năluci se tânguiau
a moarte:
"iartă-ne, Doamne,
păcatele noastre,
chiar de noi nu ne-am priceput
a le ierta greșitului nostru"
"Cârpește-ne, Doamne, sufletele
și, de se mai poate,
dă-ne nouă astăzi o nouă șansă."
Ultima.

Despre consecinţele faptelor noastre

Dezvoltând, aş putea scrie destul de mult despre "Consecințele faptelor noastre". Aleg în schimb să-mpart cu voi un filmuleţ.


Cu toate acestea, mă întreb, cu-un suflet pe care un nesăbuit a scrijelit adânc ce se mai poate face?

Semne

Nu m-am gândit prea mult atunci când am ales barza pentru a-mi fi mesager.
Eram într-un moment al vieţii în care vorba din bătrâni "Berzei chioare îi face Dumnezeu cuib" îmi era potrivită...Aveam apoi să redescopăr că nimic nu este întâmplător şi că barza îmi era un adevărat corespondent.

Despre berze se spune că nu se mai întorc niciodată în locul în care le-a fost stricat cuibul...niciodată.
Cuibul berzei, așezat pe hornul casei, era considerat aducător de noroc, socotindu-se că o plecare târzie a păsării din cuib vestea o iarnă de scurtă durată, călduroasă.

Despre devotamentul acestei păsări, vorbește povestea lui Voitek, pe care am descoperit-o de curând, o barză care a nesocotit legea firii, refuzând să migreze şi alegând să-şi aştepte partenera despre care însă nu ştia că nu avea a se mai întoarce vreodată.

Despre credințele populare legate de această pasăre am găsit un articol într-un ziar. Aşez un fragment mai jos.

"Barza

Pentru strămoşii noştri, departe însemna satul vecin ori oraşul din apropiere... O distanţă mai mare de atât însemna „peste mări şi ţări“, „la marginea pământului“. De aceea, păsările călătoare veneau, pentru ei, nu din Africa, ci „de pe lumea cealaltă“. Şi cum tot ei credeau că sufletele copiilor vin din lumea cealaltă, n-a fost prea greu să-şi închipuie că barza aduce copiii! Uite aşa se nasc poveştile!

Venită de pe tărâmuri misterioase, barza e o pasăre sfântă, curată. Nu trebuie omorâtă, nici supărată, căci are puteri mari. Păzeşte casa de trăsnet şi incendii, de şerpi, broaşte, ulii, insecte. Atrage norocul şi binecuvântările asupra celor din casă. Nu e o pasăre domestică, dar e bine să o ai în curtea ta. Înseamnă că eşti om bun.

Se mai spune că este atât de generoasă, încât în fiecare an aruncă un pui în curte, drept mulţumire că a fost lăsată să-şi facă cuibul pe casa omului. Dar dacă cineva se poartă urât şi îi strică cuibul, barza aduce o crenguţă aprinsă în cioc şi dă foc casei."

Sursa: Ziarul Lumina, "Păsările, oaspeţii noştri"

Iar despre mine şi despre alte asemănări cu păsarea cu plisc lung, cât de curând.

...

Mark Knopfler - Get lucky

... you might get lucky now and then.
You win some...

Poveste mică

- Prințule, Prințule, eu nu mai știu ce să cred...

- Tu să crezi numai ceea ce îți spun eu!

- ...bine, dar....tu nu îmi spui nimic...

- Precisely!

Iris - Să nu crezi nimic

Din liceu

...mi-am amintit puțin mai devreme cât de mult îmi plăcea Roxette cu ani în urmă. Ascult chiar acum şi descopăr că mă păstrez la fel de devotată iubirilor mele dintâi.

Roxette - Spending My Time

Roxette - Vulnerable

Roxette - It Must Have Been Love

Încovoiere

Să nu ucizi
Să nu poftești nimic din ceea
ce este al aproapelui tău

Din pumnul strâns,
îmi cade pe pământ
piatra fierbinte,
Măsluită din iubire-n uri din lut.
Cunosc puterea ei -
pată arsă adânc înscrisă-n mine.
Pentru mereu.
Nu, n-am să cer iertarea, îndurarea
pentru gândul meu greu.
Am s-o îngrop în praful unui drum
ce ar fi trebuit să fie străbătut de amândoi.

Şi, în genunchi, am să Îi cer să uit.
Atât.

Conexiune

Fac legătura cu postare anterioară, care conține câteva dintre cu versurile unui cântec al lui Amy MacDonald:

"Atunci când simțiți o mare bucurie, să nu vă lăsați în voia ei. Dimpotrivă, fiți vigilenți, şi așteptați-vă chiar să suferiți câteva neplăceri din cauza unor evenimente sau a anturajului vostru. Da, trebuie să vă așteptați, iar dacă sunteți nepăsători, neglijenți, veți fi luați pe nepregătite.
Există o lege: totul fiind legat, atunci când se produce o mișcare într-o anumită regiune, o mișcare inversă se declanșează automat în altă regiune. De exemplu, atunci când aflați o veste bună sau obțineți un succes, fiți imediat în alertă, fiindcă un curent negativ se pregătește imediat să vă atace şi pregătiți-vă să vă apărați. Dacă nu sunteți în defensivă, vă veți lăsa surprinși şi veți risca să pierdeți tot ce acest moment fermecător v-a dăruit."

[Omraam Mikhaël Aïvanhov - "Gânduri pentru fiecare zi",

Editura Prosveta, 2010, p. 26 octombrie]

" I'm ok now "

"Don't worry, I'm ok now
I'am the light in the dark
I'am the march
I'am the spark
Don't worry I'm ok now

After the sun always comes the rain,
Followed by hurt and pain.
After the light comes the dark,
After the love comes the breaking of my heart ..."

Amy MacDonald - Spark

...

"Tonight I cried the tears of a child
Who knows what fear runs deep and wild
Inside
But the river's in flood tonight

I lay down and the light streamed across my face
I felt the beauty of some deeper grace
And I tried
To find my way to the other side... "

Marc Cohn - Healing Hands

Dimineaţă-nfrântă

Încăpățânările mele îmbufnate,
mergând la trap, s-au împiedicat,
prăvălindu-se frânte
pe prag.
Pe pragul tău.
(ne-am predat?)
Mi-era dor de liniște...
De liniștea din odaia ta
De vocea ta grunduită de o altă iarnă
despre care mi-ai povestit c-a fost rea.
De mâna ta care-n trecut
iscălise-n dreptul făgăduielilor
care în lumea mea au tăcut.
De torsul mâței, colo jos pe podea...
(ptiii, câte știe ea...)
De linia trupului tău
bordând-o pe-a mea.

Şi nu regret c-am mai pierdut un rămășag

şi-ntr-un intrând al dimineții-nfrânte îmi fac cuib

în stânga ta...

Amy MacDonald - My only one

De împrumut...de dat mai departe...

"Fiți atenți la fiecare cuvânt rostit, fiindcă există mereu în natură unul dintre cele patru elemente, pământul, apa, aerul sau focul, care așteaptă momentul când va putea înveșmânta în materie tot ce ați exprimat. Concretizarea se produce adesea foarte departe de persoana care i-a dat germenii, dar ea survine cu siguranță. Aşa cum vântul poartă grăunțele şi le însămânțează în depărtare, tot așa şi cuvintele voastre își iau zborul şi vor produce undeva în spațiu efecte bune sau rele.

Obișnuiți-vă deci să vorbiți cu iubire florilor, păsărilor, pomilor,animalelor şi ființelor umane, aceasta fiind o tradiție divină. Acela care știe să pronunțe cuvinte care încălzesc, însuflețesc, inspiră şi aprind focul sacru, posedă o baghetă magică în gură."

[Omraam Mikhaël Aïvanhov - "Gânduri pentru fiecare zi",

Editura Prosveta, 2010, p. 3 aprilie]

...iar de-aţi greşit cu gândul, cu vorba cereți iertare. Nu pregetați!

Retorice

Dacă viața e un joc
L-aș putea închipui a fi un tatami.
În lumea mea,
aş avea puterea să te țintuiesc
între marginile lui.
Culcat pe spate.
Ştiu c-ai vrea atunci
să mă apuci...să mă prefaci fărâme.
Eu am să sper că după ce vei obosi,
cedând zbaterilor,
Ai să descoperi deasupra noastră
întinderea cerurilor.

Învingător sau învins, mi-ar fi atunci tot una.

Mă plimb...

...atunci când nu pot dormi. Uneori printre gândurile mele, alteori printre gândurile altora, din blog în blog.

Ce-am mai găsit bun? Uite aici.

Doliu

Nu ne-am mai spus "adio"
dar știm prea bine amândoi
că...atât a fost.

Ne-am fi îndepărtat grăbiți,
de n-am fi fost prea-mpovăraţi
de tot ce-a fost,
de ceea ce n-a fost,
de-atâtea vorbe fără rost,
de-atâta uscăciune amară
de-atâtea deznădejdi ce ne-au pierdut.

Atât a fost...şi-am pus pecetea vinilor pe-o coală
şi-am iscălit - tu, sus, iar eu, puțin mai jos.
Am iscălit, încuviințându-ne unul altuia renunțarea
În ziua păcălelilor,
Precum ai zis c-a fost iubirea mea.

Atât a fost. De-a fost, căci nu mai știu
Am invocat uitarea şi-am primit-o
îi port cernitul strai acum.
Şi nu pricep de ce mă doare întruna
Şi nu mai ştiu ce-i cu năluca pe care-o chem "dragostea mea".

Promisiune. Gânduri fără rimă

Sunt un om fără suflet.

L-ai jucat la ruleta vieții, irosindu-l.
Oare crezi că pentru asta-l pusesem în palma ta?
Nimic de pierdut acum...fără regrete...fără mângâieri...
Ne vom duce amândoi la fund,
Ne va-nghiți pământul, acoperindu-ne...
Şi vom împărați abia atunci liniștea
chiar de va fi grea.
Neagră.
Rea. A veșniciei ce ne-ngroapă-n ea.

Acum, atunci şi pururea.