Mă ridic din miez de tristeţi…
să şed, cu tălpile goale,
strânse sub mine, pe prag.
Să-l trec?
[...]
Dar uite că a plouat...
Hmmm... Constat, cu mirare, că ploile,
deşi miros a curat,
nu ne fac înţelepţi
odată ce cad.
Peste noi, vremuri reci.
La fel ca şi pomii din livada mea
ce-s seci.
Nu-mi găsesc vara
s-o port peste umerii goi
şi într-o zi, poate mâine,
o toamnă gri
va veni.
