"Love...actually is all around"
Dus aproape îi anul...ca o părere...ca o mirare...ca o umbră...ca o înfiorare într-o dimineaţă timpurie de vară...ca un câmp plin cu maci pe care îl laşi în urmă, în goana maşinii, mult prea devreme, mult prea grăbit, mult prea nesăbuit...nu te opreşti, sperând să-l revezi acelaşi - şi totuşi altul - într-o altă dată, când pricini întemeiate te vor face să zăboveşti un timp în buza lui, neîndrăznind să-l tulburi, culegându-i unul, doar, ei...ori lui. Molipsit de-atâta frumuseţe, alergi apoi să-i împărtăşeşti dragului tău o altă taină a lumii...
Dus aproape îi anul...precum întâia ninsoare ce te-a păcălit cu abundenţa ei că o să se aştearnă...
Dus aproape îi anul precum grâul de Sânt Andrei, din geam, care-a păstrat în el verdele şi viaţa doar atât cât să prinzi încrederea într-un viitor apropiat bun, cu spor...
[...]
Crăciunul, bătrân înţelept, ce m-a întors cu vorba lui domoală acasă, la ai mei, a pus piatră de temelie unei convingeri de care nimeni şi nimic nu mă va dezbrăca vreodată - nicăieri, dar nicăieri pe lumea asta, nu e mai bine ca acasă. A trebuit să plec peste mări şi ţări în căutarea nu a unui rost, ci a unor singurătăţi pe care le crezusem izbăvitoare, pentru a pricepe că ceea ce lăsasem în urmă era de fapt ceea ce aveam nevoie. Cele cu adevărat trebuincioase sufletului meu n-au preţ şi-oricâte averi aş aduna în nouă vieţi nu le-aş putea cumpăra vreodată.
Dragii mei, iubiţi-vă mult, iar ca singură măsură să aveţi înţelepciunea, astfel încât la finalul unui alt an când, sârguincioşi, socotim ce şi cum s-a petrecut, să nu aflaţi că era gol coşul în care v-aţi revărsat cu tot ceea ce aveaţi, în voi, mai bun, uitând de timp, de lume, de limită ...uitând de toate...Iubiţi-vă mult! Iubiţi-vă înţelept!
La mulţi ani!
Dus aproape îi anul...ca o părere...ca o mirare...ca o umbră...ca o înfiorare într-o dimineaţă timpurie de vară...ca un câmp plin cu maci pe care îl laşi în urmă, în goana maşinii, mult prea devreme, mult prea grăbit, mult prea nesăbuit...nu te opreşti, sperând să-l revezi acelaşi - şi totuşi altul - într-o altă dată, când pricini întemeiate te vor face să zăboveşti un timp în buza lui, neîndrăznind să-l tulburi, culegându-i unul, doar, ei...ori lui. Molipsit de-atâta frumuseţe, alergi apoi să-i împărtăşeşti dragului tău o altă taină a lumii...
Dus aproape îi anul...precum întâia ninsoare ce te-a păcălit cu abundenţa ei că o să se aştearnă...
Dus aproape îi anul precum grâul de Sânt Andrei, din geam, care-a păstrat în el verdele şi viaţa doar atât cât să prinzi încrederea într-un viitor apropiat bun, cu spor...
[...]
Crăciunul, bătrân înţelept, ce m-a întors cu vorba lui domoală acasă, la ai mei, a pus piatră de temelie unei convingeri de care nimeni şi nimic nu mă va dezbrăca vreodată - nicăieri, dar nicăieri pe lumea asta, nu e mai bine ca acasă. A trebuit să plec peste mări şi ţări în căutarea nu a unui rost, ci a unor singurătăţi pe care le crezusem izbăvitoare, pentru a pricepe că ceea ce lăsasem în urmă era de fapt ceea ce aveam nevoie. Cele cu adevărat trebuincioase sufletului meu n-au preţ şi-oricâte averi aş aduna în nouă vieţi nu le-aş putea cumpăra vreodată.
Dragii mei, iubiţi-vă mult, iar ca singură măsură să aveţi înţelepciunea, astfel încât la finalul unui alt an când, sârguincioşi, socotim ce şi cum s-a petrecut, să nu aflaţi că era gol coşul în care v-aţi revărsat cu tot ceea ce aveaţi, în voi, mai bun, uitând de timp, de lume, de limită ...uitând de toate...Iubiţi-vă mult! Iubiţi-vă înţelept!
Să vă fie anul bun, rodnic, cu linişti şi bucurii adevărate care să bată de departe năcazul şi neajunsul şi să le alunge din poarta casei voastre departe!
La mulţi ani!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu