Te trezeşti greu, mai obosit ca-n urmă cu câteva ceasuri când, în fine, ai-adormit. Pui de-o cafea şi-n timp ce ea, încet în cană picura, aştepţi, şezând cuminte pe o băncuţă, pe margine la lumea ta... Nu cea din visul sumbru care peste noapte te-a umbrit!
Te uiţi la "Vremea", just in case... Edificat, cum șanse mici ploii s-au dat pentru această dimineață, iei din dulap jacheta ta din catifea.
O-mbraci şi-apoi, cu câinele la taifas, iei, ca-de-obicei, străduțele la pas.
Zece minute... cincisprezece...
Câinele nu prea ţi se grăbeşte...
De sus, o ploaie deasă, iscată din seninul meteorologului trăznit, se-ndeasă...
Te-ndreptă - spre casă! -, deşi te-apleacă.
Sacoul ploaia cu nesaţ o absoarbe.
Tocmai te resemnai - eşti aproape!
când, pasul vigilent în alte dăţi, se-nfige adânc într-un ... noroc... Ce nu e mic deloc! Noroc, plouat şi el, poate mai mult ca tine. Scrâşneşti din dinţi şi cauţi din priviri o baltă - doar ai promis că la Loto nu vei mai juca niciodată!
Aproape că te-ai lepădat de el când, de sus, auzi un zgomot de tub stors: o dâră albă, suficient de însemnată, împodobește mâneca ce altădată era fără pată.
Noroc după noroc, de pe jos şi din cer - ce aş putea eu să mai cer?!
Plouat şi de noroc însemnat, sigur voi avea o zi de neuitat!
PS
Noi adunăm norocul cu punguţa. Ca să nu ne iasă vorbe, da?
"Middle eight
Oh where did the blue sky go?Oh why is it raining so?It's so coldI can't sleep tonightEverybody's saying everything is alrightStill I can't close my eyesI'm seeing a tunnel at the end of all of these lightsSunny days, where have you gone?I get the strangest feeling you belong
Why does it always rain on me?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu