Real Estate II

În căutarea căsuței de vis, nesocotind regula auto-impusă de a nu mă abate din drumul odată hotărât, am luat-o totuși pe ocolite, atrasă de mrejele unui anunț îmbietor.

Apartamentul care mi-a atras atenția este situat într-o zonă bună a orașului, are cinci camere, suprafață dublă față de cea a apartamentului în care locuiesc în prezent și un preț de-a dreptul decent, având în vedere situația actuală a pieței imobiliare, preț care în plus e "discutabil". Ispită-curată, ce mai!

Agentul imobiliar - după cum ne-a asigurat, "de la o agenție imobiliară serioasă" - ne-a garantat că apartamentul nu are probleme juridice deosebite şi, aspect foarte important, nu este împodobit cu "bulină roşie", agenţia imobiliară verificând cu mare atenție, în prealabil, aceste detalii. Şi, ne-a mai spus agentul, imobilul fusese construit pe undeva prin anii '50 (e drept, ai mei au ridicat din sprâncene auzind aceasta, dar pui la îndoială seriozitatea unei agenții imobiliare cu recomandare?!), iar proprietarul, prins la ananghie de criză, e nevoit să-l vândă deoarece se află într-un impas financiar.

Zis şi făcut, cum aveam un drum prin apropiere, ne-am înțeles cu agentul să ne dea adresa exactă a imobilului pentru a ne forma o primă impresie asupra împrejurimilor. N-am să lungesc vorba, căci, deși destule de îndreptat de mâna unui gospodar, nu m-ar fi determinat acestea să preget a ajunge la o învoială în cazul în care toate aspectele juridice se dovedeau a fi clare.

Ajung într-un târziu acasă și, deși e drept că nu văzusem bulina aplicată pe clădire, nu știu ce-mi vine să-l iscodesc totuși pe google, căci el, se pare, le știe pe toate. Iar ceea ce-am aflat m-a făcut să inspir adânc şi să-i mulțumesc Domnului că n-am ajuns să intru în imobil pentru "vizionare". Nu numai că acesta fusese expertizat tehnic şi încadrat în clasa I de risc seismic, prezentând pericol public, dar fusese folosit şi ca exemplu într-un material elaborat de-un minister cu greutate, "Consolidează-ţi căminul! Protejează-ţi familia!" ...Ce să spun? Atâtea fisuri câte puteau fi observate în fotografia-document din amintitul material n-am văzut nici în deciziile adoptate de-o bună vreme încoace de guvernanții şi aleșii noștri. Mai mult, clădirea fusese construită în 1938, iar nu în 1950, cum ne spusese cel care urma să pretindă şi de la noi comision pentru vânzare.

Prețul corect al unui astfel de șvaițer este pe undeva pe la 15-20% din cel vizat de actualul proprietar, o parte din bani fiind de trebuință pentru acatistele necesare ca lucrările de consolidare să se pornească, prin voia Lui, înainte ca o altă voie a Lui să zguduie coşmelia, iar restul banilor, plus alţii pe deasupra, pentru consolidare...

Aşa că mare atenţie dragii mei, căci cel ce nu cască ochii, cască punga!

****

Câteva articole pe această temă, aici.