Totul e strâmb pentru că totul, mărgică așa cum este, minciună este.
Știi bine că nu poți să mângâi cu aceeași mână cu care-ai lovit...
Totul e strâmb pentru că-ntr-o clipă ne-ai transformat pe amândoi în doi bătrâni
Luând mereu din timpul nostru ori așezându-ne deasupra tăcerile-ţi prea încărcate cu poveri.
Totul e strâmb pentru că prețuirea s-a prăpădit, plăpânda, în toamna întâlnirii noastre
Şi aminteşte-ţi cum, încărunțit, tu ai fost cel ce i-ai închis ochii, şezând apoi şi la priveghi.
Totul e strâmb pentru că-ocheanul prin care m-ai privit de la bun începutE bântuit de rele şi vii duhuri ce, pe nesimțite, în lumea mea s-au îngrămădit.
Totul e strâmb pentru că ţie sete nu-ţi mai este
Să fim doar noi doi singuri pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu