Noi doi nu suntem altceva
decât două suflete amputate.
Purtăm acum în locul aripilor
doar cioturi protezate.
Două suflete știrbe
din ale căror alveole
ultimele nădejdi au fost chiuretate.
Nu mai e loc pentru visuri
nici în zi, nici în noapte.
Suntem sterpi...
E iarnă şi-o cioară aduce o veste de moarte.
Nu, nu rămâne nimic din toate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu