Labarzachioară

miercuri, 3 noiembrie 2010

marți, 2 noiembrie 2010

Lezmajestate

octombrie-noiembrie 2010,

interviurile cu viitorii stagiari

sau "Există oameni care nu vor să vorbesc cu tine"

Mai exact, cu mine. Ei, amu' ce să fac? [...] Dacă există, există.

Avea bunica, Dumnezeu s-o ierte, o vorbă pe care mi-o spunea de fiecare dată când mă supăram, probabil, fără temei: "Măriuca, mamă, Dealul Mitropoliei e mare! Poți merge să te dai de-a berbeleacul şi ţi-o trece apoi."

I-aş fi spus-o, zâmbind, şi duduiței care, deunăzi, mi-a trântit, virtual, de la înălțimea celor 20 de anișori ai săi, ușa în nas, socotindu-mă vinovată de lezmajestate și pe veci de neiertat!

Stând noi de vorbă, în cadru organizat, am decis să păstrez buzduganul în teacă şi să nu tai de la rădăcină derapajele din exprimarea domnișoarei studente, îngrijorându-mă doar în sinea mea. Dar asta până în momentul în care am primit, chiar din gura distinsei duduițe, asigurarea cum că alta ca dumneaei de bună într-ale limbii române, pe lumea asta nu-i.

Astfel stând lucrurile, la finalul interviului, am rugat-o să corecteze unul dintre panseurile care mă izbise vârtos în cuta ce mi se iscase între sprâncene: "[...] sunt unii profesori la care ne întrebăm de ce au ales facultatea asta [...]" (anume, cea de de drept...)

Probabil un asemenea profesor este şi cel de la Braşov, care chiar bombardat cu proteste imortalizate pe peliculă şi intens mediatizate, a refuzat "să-i treacă" pe studenții despăduritori-ai-limbii-române.*

* În urmă cu ceva vreme, când la unul dintre numeroasele nostru posturi de televiziune era prezentată o altă știre cu iz protestatar, mărturisesc că am căscat ochii uimiți, aflând pricina grevei studențești: "sfârșitul era acolo", iar proful de neînfrânt şi nemilos, îi pica în serie la materia lui.

Justificarea acelui domn profesor universitar m-a pus însă pe gânduri: "Domnule, studenții ăștia, nu numai că nu cunosc materia, dar nici românește nu știu să scrie! Şi-ar vrea să fie lăsați toți să copieze din carte!"

Şi uite-așa duduița a plecat trântind uşa, trimițându-mi apoi veste că, din pricina jignirii aduse, răul nu mai putea fi îndreptat. Mărturisesc că eu mă hotărâsem să-i fac loc în a noastră ogradă, păstrând speranţa că ceva bun din orice se poate alege. Dar dacă nu-i chip, nu-i.

Data viitoare promit să las buzduganul acasă.

luni, 25 octombrie 2010

Luni

Iris - Vino pentru totdeauna

Iris - Nu mă uita

duminică, 24 octombrie 2010

Măr

Criza anilor '30

Scriam cele de mai jos, gâtuită de talent, într-una din zilele trecutelor mele tinereți...

şi, drept e, pe când încă nu-ndrăzneam să sper...

Anii '30, mânați din spate, c-un bici de Moșu' Timp îs din ce în ce mai grei...mai împliniți...

Dar, prin intervenţia masivă în piaţă a Fondului Prietenia, efectele crizei anilor '30 abia s-or simţit...

...chiar dacă tort nu am avut.

Doar porumbei...

şi o salată.

miercuri, 20 octombrie 2010

"Scrie-i pe perete!"

Un soi de leapșa cu punct de pornire Nu, nu, nu vreau...

Mda...şi ziua mea se apropie...ce chestie, împlinesc 31 de ani şi voi plăti ani buni (ori - zâmbesc - cine ştie?!) rate, başca tot felul de comisioane la vedere ori mascate, pentru creditul făcut întru adunarea lor. Nu, nu...habar nu am cât e EURIBOR şi nu, nu L-am notificat în sensul neacceptării modificării zilnice a clauzelor contractuale, fiind, desigur, bine învățată cum că e loc doar de voia Lui în toate...

Chiar aşa, Doamne, în cerul Tău nu mai există nicio grijă faţă de consumator?

Nu de alta, dar noi aici, pe lumea asta, ne adunăm regulat la pupatul moaștelor,

facem pomeni şi spunem rugi să ne ajuți la examene,

dar şi ca să-i scăpăm de deochi pe cei loviți

ori ne facem cruci în fața mândrelor zidiri

în care tot 'cercăm să Te-ntâlnim...

şi Tu....Tu nu prea vii...

Ai Dumneata vreun plan cu noi...

Trebuie că ai....

Hai, zii!

Îmmm?

?!...

...ori poate nici Tu nu prea ştii? ....

Anul trecut, la vremea pomenită, pe când pregăteam un tur de forţă pentru a prinde ultimele ore ale pomenitei zile în ţară, alături de ăi dragi, trăgeam nădejdi mai mari în privinţa următoarei aniversări. Dar iată-mă aşadar sub un alt pom lăudat din grădina vieţii mele, aşteptând să-mi pice-n sac niscaiva ....

Şi pentru că nu mă hotărăsc ce anume, în sac îmi pică doar stropii reci ai unei alte ploi...

[pauză]

Telefonul sună:

"...azi era?"

"...nu", zic

Povestea se repetă...

"Hmmm..."

Şi mă gândesc ce bine ar fi fost de eu şi persoanele ne-am fi împrietenit pe facebook...

Organizarea B-day-urilor ar fi fost inclusă-n preţ, iar situațiunea ar fi fost numaidecât lămurită cu-un banal email: "You have 1 friend with a birthday in the next week. Help her celebrate."

Şi-atunci, pe baza instrucțiunii primite la pachet - "Scrie-i pe perete!", m-aş fi ales măcar cu-un LMA...concentrat, ca o supă la plic...

Hai...vă pupic!

vineri, 15 octombrie 2010

Şi azi?

...nimic...tot nimic...

De dimineață, Piaţa Universităţii...

Gândurile-mi, în goana lor de la cele mărunte-ale mele, la proteste, încălcări ale drepturilor şi la România unui cenuşiu mai dens şi mai apăsător ca în copilăria mea, s-au oprit - nu știu anume cum ori de ce - la Vali Sterian.

Să-l ascultăm...Anotimpuri...