Ziua lui,
cu stropi de brumă pe tâmplă.
Dulceață de nuci.
Și totul mă doare.
totul e-amar.
Dar totuși mă bucur
și anul acesta pentru bătrânul nostru
domn colecționar.
Dulceață de nuci.
Simt mâna ei, trecându-i prin păr.
Acolo, unde chiar ieri,
așezasem răzleț
vreo cinci mângâieri.
Ce picură zgornite, una după alta,
spre bază,
nesimțite de el.
Dulceață de nuci.
Privesc cum o lume întreagă se frânge în unghiul din vârf al altui triunghi isoscel.
Nimic formidabil, nimic nevăzut pân-acum.
Congruenta de stânga
coboară din plan,
în ultimul ceas
al unui an sterp.
În urmă, prefăcut, bătrânul triunghi scalen,
ce ține încă strâns la înălțimea lui.
...sunt nopți în care tot ce îmi doresc e să mă rătăcesc,
pe drumul de-ntoarcere din plimbările mele în cer.
La cules de stele...
oare încă mai sper?
...
Dulcilor nuci, ce-amare sunteți...
cu stropi de brumă pe tâmplă.
Dulceață de nuci.
Și totul mă doare.
totul e-amar.
Dar totuși mă bucur
și anul acesta pentru bătrânul nostru
domn colecționar.
Dulceață de nuci.
Simt mâna ei, trecându-i prin păr.
Acolo, unde chiar ieri,
așezasem răzleț
vreo cinci mângâieri.
Ce picură zgornite, una după alta,
spre bază,
nesimțite de el.
Dulceață de nuci.
Privesc cum o lume întreagă se frânge în unghiul din vârf al altui triunghi isoscel.
Nimic formidabil, nimic nevăzut pân-acum.
Congruenta de stânga
coboară din plan,
în ultimul ceas
al unui an sterp.
În urmă, prefăcut, bătrânul triunghi scalen,
ce ține încă strâns la înălțimea lui.
...sunt nopți în care tot ce îmi doresc e să mă rătăcesc,
pe drumul de-ntoarcere din plimbările mele în cer.
La cules de stele...
oare încă mai sper?
...
Dulcilor nuci, ce-amare sunteți...
Bob Dylan - Most of the Time
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu