Scuturate parcă dintr-un nor aducător de furtună, croncănitoarele au împrumutat ritmul tunetului, prăvălind peste ulița frankfurteză urgia unor vești cu iz de nea.
[Imagini surprinse din fereastră, astăzi,
paisprezece ale lui brumar]
paisprezece ale lui brumar]
Vine iarna...
Miroase-a lemn ars și-a frunză mucedă...și-un strop, a brad. Îmi pare, chiar, c-aud de undeva, din depărtări, colinzi venite din bătrâni să-mi crească dorurile de ai mei mari, mult prea mari...
Vine iarna...
Iar ciorile, ciorile se sărută printre ramurile desfrunzite de nădejdi, râzând de-amarul pomilor cei chei, râzând de noi c-am mai îmbătrânit c-un an...
Se sărută ciorile prinse pe ram...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu