...a nins fără-ncetare zile bune
întocmai ca o mare încercare.
Şi m-am temut,
împovărată de-atâtea semne-aglomerate de-ntrebare,
întâi, c-am să mă rătăcesc
de tine, tu cel ce-mi eşti acum întreaga lume.
Apoi, că am să pierd şi șoapte..şi secunde...
- de nu ești tu, eu oare la ce-s bună? -
Până și respirările mi-ar deveni prea grele şi, de prisos,
le-aș lepăda pe drumul fără de întors.
A nins atât...
a nins tăcut...peste mirările mele și-ale unei statui cu clop alb şi zâmbet mut.
A nins şi le-a acoperit.
Ferite le restitui bătrânului domn Timp
dimpreună cu iertările ...
E liniște de gheață în primăvara noastră îniernată...
Ascult...
Aud pașii tăi...
Către mine se-ndreaptă?
Mai sus, fotografiile mele
Trepied - your best friend. Ca sa nu se mai "ridice" flashu pe timp de noapte.
RăspundețiȘtergere...l-am pus la colţ pe Trepied. Să-l caut şi să-l desprăfuiesc. Plus rugăciunea de împăcăciune căci l-am lăsat în părăsire amar de vreme.
RăspundețiȘtergereMulţam!
Pentru ridicarea moralului ce ne recomandați? În afară de zdrobirea măslinelor cu ciocanul pentru șnitele?