mazzy star - into dust

Mă-ntreb ce-ar mai rămâne din povestea noastră
dacă, de mâine, n-am mai putea o vorbă să ne spunem.
Două năluci pierdute printre sute cuvinte,
am ridicat şi noi Babelul nostru-ntru deşărtăciune.
Găsi-vom oare aşa liniştea pe care nu ne-am priceput
a o dura noi doi, atunci când vocea ta, ce îmi plăcea atât,
mă mângâia?...când tu o căutai pe-a mea
s-alunge răul din trecut, ce se-ndesa malad,
printre degetele mâinilor noastre împreunate?
Ori, schilodiţi, vom încerca să gâjâim, schimonosiţi,
neobosiţi, când tu, când eu...când tu...
nehotărâţi a renunţa, mult prea bătrâni pentru a cuteza...
La ce bun toate?
La ce bun vorbele, fie ele şi ale tale şoapte?


Te privesc acum...nu, nu te-aud.
Şi de-ar fi fost altfel,
oricum nu aș fi priceput ce-mi spui.
Străini vorbind același grai, ne amăgim de-atât amar de timp
Eu - că te cred, tu - c-ai să vii cândva.