Primul gând care mi-a încolțit în minte în dimineața asta, când cei doi romi (1.70-1.80, peste 90 kg bucata, cu cefe pe care ai fi putut sfărâma în bucăți cărămizi) mi-au tăiat calea, a fost la liderul spiritual hindus care consideră că situația romilor în România este asemănătoare apartheid-ului.
I-am studiat preț de câteva secunde, până să-i depășesc, căci, cum nu fac față întotdeauna cu brio provocărilor, mi-am zis, în gând, că-i mai înțelept şi mai bine să-i elimin...din raza vizuală: mers lenevos și ațâțător, care nu explica prin nimic eschiva făcută pentru a-mi "lua fața"; studiau cu atenție comercianții îngrămădiți pe fâșia de drum spre gura de metrou, evaluând probabil în gând tainul pe ziua asta, amândoi umăr lângă umăr, pe un drum prea îngustat şi așa de amărâții care te îmbie zilnic cu legume ori nimicuri.
Departe de mine a dori răul vreunui seamăn, dar un lucru am clar în minte şi în suflet: dacă ar trebui să aleg între a salva viața unui câine ori a unuia dintre indivizii ăștia doi, știu ce aș alege.
Şi-apoi, tot eu m-aş număra printre primii dispuși să cotizeze în contul unui fond menit a le asigura o plecare liniștită, fără posibilitatea întoarcerii, din amărâta asta de țară tuturor celor ce se consideră discriminați pe motive de origine rasială ori etnică. Mă întreb de ce oare germanii şi francezii, după ce ne-au fluturat pe sub ochi declarații ale drepturilor omului, trezindu-se cu molima în ograda lor, procedează astăzi întocmai, plătindu-i pe discriminații noștri să se întoarcă de unde au venit, cuțitul şi săbiile mânuite cu măiestrie de aceștia ajungându-le, în 20 de ani, la os.
Update:
Şi pentru că tot pomeneam mai devreme, iaca poznă la gazetă: "Franţa vrea să scape de ţigani"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu