Real Estate

La pomul lăudat...

Vă mai aduceți aminte de filmul acela cu Tom Hanks şi Shelley Long, The Money Pit? Mi-a venit în minte în după-amiaza asta, când încercam să îndulcesc o ţâr', măcar post-factum, o vizionare. În locul primarului comunei în care-am descălecat astăzi, aş înlocui urarea de bun venit de la intrarea în localitate, cu una care să spună lucrurilor pe nume, "Lăsați orice speranță, voi cei care intrați."
Că tot românul e priceput negustor, am cam priceput eu la finele unor luni de căutări. Dar şi că-i mare meșter în transfigurarea realității. Mă-ncearcă totuşi un straniu sentiment în astă seară, scriind aceste rânduri. Dar, socotesc eu, tot e bine că am ajuns la o concluzie în materie de reconversie. Dacă mă gândesc bine, cred că aş putea scoate un ban din consiliere, răspândind ideea... Nu cred că-i dracul atât de negru pentru un agent imobiliar român, rămas "pe bară" din pricina crizei economice. Şi, cum tot mai mulţi om da colţu' în viitorul nu prea îndepărtat, părerea mea onestă e că orice agent imobiliar "inactiv" ar putea să se apuce de pomădarea răposaţilor, căci deja posedă toate deprinderile necesare desfăşurării activităţii. Banu' ar curge sigur, pentru sufletul şi liniștea adormitului...
Rezumând, casa nu era albă, ci neagră. Mai bătrâioară cu vreo zece ierni decât în anunț. Iar în privința liniștii zonei, probabil că vânzătorul şi agentul au avut în vedere doar acea liniște în care hoțul poate să opereze liniștit, încărcând în desagă tot ceea ce i-ar putea fi de trebuință din căsucă...oricum, manele mai bune am ascultat de la mine din pat, prin bunăvoinţa vecinilor...
Gardul din spate, înălțat cu sârmă ghimpată, nu putea, desigur, să reprezinte o pavază pentru rodul "livezii", căci, am impresia, mai tineri erau ai mei decât merii şi perii din ogradă. Iar toate fructele erau astăzi verzi şi-mprăştiate pe pământ, la discreția gâzelor. Dar...să trăim, să înflorim!
Carevasăzică, cam trasă de frunze treaba cu livada....
Apa la baie, precum în "Money Pit"...iar atâtea lacăte pe la uşi, pe la fereşti, cred că numai în povestea cu fata moșului cea bună la inimă ar mai putea să fie...
Dar într-un fel e de-nţeles şi n-ar trebui să-mi fie luată în nume de rău observația: atâția puradei pe metrul pătrat, "în cucul gol", nu cred c-am să mai văd pentru multă vreme. Şi cu asta îmi odihnesc cazul...


[...]

Dar nu înainte de a ne amuza un picuţ, pe seama unui alt anunţ, din categoria "aş da zile de la mine": "VIZITAREA ŞI RĂSPUNSUL SE DAU PE LOC. NU AȘTEPT ALTE ZILE."

<< PROPRIETAR VAND CASA 90 MP SI TEREN D= 16 LA STRADA CU 20 LG.;CASA NECESITA ZUGRAVIT INTERIOR SI EXTERIOR, ANUL 1976, ACTE GATA ,NU SUNT GAZE ,AVEM APA SI CANALIZARE IN FATA CASEI -ESTE INSTALATIA DE APA , AVEM 3 SOBE TERACOTA PE LEMNE , POD MANSARDA 90 MP , ZONA FARA PROBLEME. NU PRIMESC VIZITATORII LA CASA IN ZILELE CAND ESTE INCHIS NOTARIATUL ,VIZITAREA SI RASPUNSUL SE DAU PE LOC,NU ASTEPT ALTE ZILE. PRET REDUS -OCAZIE UNICA -17000 EURO NEDISCUTABIL . NU VENITI VINERI DUPA ORA 12,SAU NU VENITI SAMBATA SAU DUMINICA ! ANUNT PUS AZI -LUNI 5 IULIE 2010 DE PROPRIETARA CASEI . CASA ESTE LOCUITA SI STARE FOARTE BUNA . TELEFON = [...]>>

Deşi m-am priceput a-mi croi potecă printre cele 40 de "nu"-uri, n-am înțeles încă de ce nu putea fi vizitată casa în zilele în care era închis notariatul...