Mai vechi, adunate

...

Ne-am săpat cuibul în pământ.

Aveam gura plină de lut

Şi nu puteam să-ţi spun cât te iubesc,

Şi nu puteam să-ţi spun că ştiu că te-a durut.

Stăteam în cuibul nostru în pământ. Doar eu. Tu nu.

Şi-aveam şi ochii-acoperiţi de lut

Să nu te văd când pleci. Să nu mai ştiu de tine.

Frământ pământul ud cu picioarele goale.

Să fac ceva. Orice. Ca să te uit.

Tu stai în cuibul tău. Şi cuibul tău nu-i în pământ

Şi nu ţi-e dor. Nu ţi-e nimic.

Frămânţi pământ. Frămânţi şi tu. Cu mâinile-

amândouă goale.

Şi-atât ne-a mai rămas - nimic,

Când tu frămânţi

Şi eu frământ

Şi din pământ

Şi în pământ - vom merge. Fiecare.

[2 ianuarie 2009, jurnal de călătorie]

*******

Mereu

Dacă noi nu am mai fi
- aş tăcea.
Mereu.
Atât de mare ar fi durerea mea.

[2 ianuarie 2009, jurnal de călătorie]