Să facem pași.
Să facem pași din țara asta în care nu mai este loc şi pentru noi...
La asta m-a dus gândul ieri, privindu-i pe cei patru sau cinci muncitori care, întocmai ca-n bancul cu polițiști ori cu blonde, țineau unul de un furtun atașat unei găleţi cu vopsea, iar ceilalți de șase, în timp ce se îndeletniceau cu desenarea, pe asfalt, a urmelor verzi ale unor pași. Unde? Chiar în inima Bucureștiului, pe Bulevardul Magheru.
"Cărare de paşi verzi...hmmm...utilitate zero...sigur costă mult...Un alt proiect Primăria Bucureşti?", m-am întrebat. Deocamdată n-am aflat un răspuns, însă presupun că despre ea este vorba, hămesirea şi neobrăzarea ce-asezonează instituția respectivă nemaireprezentând o noutate ori pricină de mirare pentru bucureșteni.
Cineva tăia frunză la câini. Pe banii mei şi-ai tăi...Altcineva se-mbogăţea dintr-un "contract avantajos". Din banii mei şi-ai tăi...
În mod ironic, grupul manifestanților din sănătate se îndrepta ieri, pe la aceeași vreme, către bulevard. Un bulevard pe ale cărui trotuare riști să-ţi pui la grea încercare, de-atâta vălurire şi potop de hârtoape, gleznele, chiar fără a purta tocuri. Un bulevard în care s-au mai investit şi-n alte dăți bani, absolut inutil prin prisma beneficiilor aduse omului de rând - bucureşteanul, deosebit de profitabil pentru șmecherii aflați la putere, care-au învățat să scoată banii din piatra seacă a asfaltului vopsit s-aducă a cioară ori gard nou.
Mi-am amintit, scriind aceste rânduri, neîmboldită de cioara din rândul de mai sus, de o poveste cu țigani. Țigani ale căror isprăvi au băgat spaima în locuitorii orașului de pe Bega cu ceva timp în urmă. Aceștia obișnuiau a-şi face sălaș, în mod abuziv, în preajma unei case cochete ori chiar în aceasta, în cartiere dichisite şi decente, aducându-i la disperare pe ceilalți locuitori şi forţându-i în stilul caracteristic să părăsească în cele din urmă teritoriul.
Într-un fel, seamăna foarte tare cu ceea ce fac aleșii noștri cu noi de nepermis de multă vreme încoace. Pipi pe România şi pe cei mai mulţi dintre locuitorii ei. Când ficatul ne va fi obosit de-atâta duhoare, ne vom face boccelele şi, învinși, vom pleca în căutarea unei lumi mai bune de trăit pentru noi şi-ai noștri, lăsându-le lor o țară pe care au desfigurat-o, ca s-o vândă, pe bucăți, la fiare vechi.
Purtăm însă cea mai mare parte a vinii: pe-acești oameni lipsiți de Dumnezeu noi i-am girat şi tot noi suntem aceia care, tolerându-i, le favorizăm acțiunile.
***
Iar de cuiva îi mai trece prin minte să-l voteze pe Doctor, în cazul în care băieţii deştepţi l-ar mai povățui să-şi pună la cale norocul cu încă un mandat în primărie, să citească înainte:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu