"Călătorie spre centrul" metroului

Înghesuită în colțul meu, i-am auzit mai întâi glasul apăsat şi foarte sigur - "Nu, nu-i aici mijlocul metroului!", apoi am şi văzut-o. Aprigă, cu fesul aproape pierdut de pe cap de-atâta nerăbdare, se strecura cu rapiditate printre călători.

"Ba aici e mijlocul metroului", i-a răspuns bunicul care, înghiontit de coatele puse pe arțag şi mereu pregătite de atac, ținea cu greu pasul cu mica cuceritoare de teritorii noi...

Şi goana a continuat, căci bunicul, pe post de paj credincios, n-a izbutit să găsească pricină de aşezat tabăra, fiind nevoit să-şi urmeze mica stăpână.

 "Nu-i aici mijlocul metroului!"

"Ba aici e, tataie, mijlocul metroului!" [...]

Dacă nu m-aş fi grăbit să cresc prea repede, făcând loc în suflet fricilor, ezitărilor, atâtor  şi atâtor convenţii, m-aş fi alăturat lor, în neașteptata călătorie spre centrul metroului...