În livada cu pitici vișinii
căluții de mare topiți îs de-acum gri.
Dorurile toropite nu mai dor,
Iar macii, închegaţi în decor,
Nu m-aprobă când le rup petalele
socotind de zor:
"Ai să vii...n-ai să vii...ai să vii..."
E vară în vis
dar la iarnă, să ştii,
am să-ţi scriu poezii
- pe-oglinzi fermecate ce ne-arată copii -
cu penițe din țurțuri cafenii
Iar tu ai să-mi torni ceai cald
şi-ai să mă-mbii cu lămâiţă-felii.
Să vii...să 'mâi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu