miercuri, 12 mai 2010

Working...


Dimineață începută prost.
Cu ridicări de pleoapă pe cric.
Accidente vestimentare.
Istoric cardiac al mamei soacre, înjghebat (în aşa fel încât să nu scape nimic călătorilor din vagonul care, în dimineaţa asta, m-a dus mult prea aproape) de-o mit.o-cancă a cărei meserie este să ne ia sânge. Tochitură de colegi de serviciu cu ceapă pe stomacul gol. Mi-a picat prost.
...n-aveam unde să mă mut şi n-am putut nici să citesc.

În răgazul îngăduit de-o tăcere şi o neprezenţă, l-am citit pe Dan. Am râs.




marți, 11 mai 2010

Nu sunt


Nu sunt mai mult decât un nume ce-nsoţeşte,
ducând de braţ, o altă adresă...
Un desen cu creta colorată pe asfalt...
Un vis întârziat ce nu va apuca să zăbovească
în umbra genelor ce-ncet, se leapădă de somn.

Sunt o nălucă venită de departe,
prinsă de-un vânt năuc,
în crengile bătrânului castan.


Gato Barbieri - Mistica 

 



luni, 10 mai 2010

Mercur retrograd


Patronii unei locante aflate în buricul târgului ne-au transformat, începând cu ziua aceasta, pe noi, toți cei ce-avem nevoie să parcurgem respectivul drum, în șerpași. Ori în victime sigure, de ne trece prin cap să apelăm la ruta ocolitoare, luând cu asalt carosabilu'.

Coşmelia, pe numele ei Merkkur (parcă şi Cafe), e-n lucrări de extindere. Fireşte, pe trotuar.
Şi roboteau meşterii, ridicând mândră terasă cu scânduri şi-alte materiale ce păreau a fi adunate dintre resturile rămase în urma ultimelor prăbuşiri de case pe Moşilor şi/ori pe Lipscani.

Vorba poetului, "din bube, mucegaiuri şi noroi/iscat-am frumuseţi şi preţuri noi"...

Loc de trecere a mai rămas lat de-o palmă. Într-un fel, e de înțeles...Cum vremurile ni se-arată a fi sumbre, vom ajunge să umblăm precum umbrele, iar peticul de trotuar e mai mult decât generos strecurărilor...


...doar nu se mai întreabă cineva încotro.




Pachete turistice


În metrou, în drum spre casă, mi-am amintit o secvență petrecută pe meleaguri străine, în timpul unui prânz. Şi am avut o revelație. Vă povestesc imediat.
În timpul prânzului cu pricina, șeful meu m-a întrebat cu naturalețe, povestindu-mi cum ai lui, deși vârstnici, nu se lasă prea des găsiți pe-acasă, "Şi, părinții tăi, dacă sunt pensionari, călătoresc mult?". Mi-am ascuns rapid privirea sub masă, ezitând a i-o trânti "Da' undi ti crezi, bre?". Cum să-i spun eu, că după ani de muncă cu mult mai mulți decât am eu, mama mea are o pensie de 800 RON? Cum ar veni cam 200 de euro? Am născocit pe loc ceva cu conservatorismul, legătura de glie, plus frica de avion ca să ies cu obrazul de român cât de cât curat. Chiar dacă îmbujorat...

Reamintindu-mi, după cum vă mărturiseam, de acel fragment de viziune occidentală, am înțeles, în fine, planul ascuns şi întru binele-pensionarului conceput al guvernului boc. Sunt convinsă că, în realitate, ținta noilor măsuri impuse de criză [nu mă pricep să scot în relief ața albă ce marchează cusătura] este aceea de-a oferi pensionarului, prin grija Ministerului Turismului, pachete turistice, cu reduceri pentru membrii aceleiași familii, pentru călătorii în pământ. Deocamdată, doar dus.

Ca bonus, câte-un exemplar din "Călătorie spre centrul pământului" per cuplu.

Pentru întoarcerea la locul de îmbarcare, normele de reglementare sunt deocamdată în lucru, ministerul doamnei Udrea având însă în vedere un amplu parteneriat cu Biserica Ortodoxă Română. Cel mai probabil, acesta va fi denumit "Pogorârea". Fiind un program conceput pe termen fooooarte lung, căci pensionarii fiind trimiși la loc cu verdeață, pace şi liniște [nu-mi închipui că fiind sacrificați precum mieii de Paște ar mai putea rămâne niscaiva păcate nedecantate pentru ca destinația turistică să fie o ţâr' mai exotică şi mai fierbinte], graba nu-i necesară. E bine să se bucure de toate acestea îndelung...pe îndelete...

Îi aşteptăm aşadar înapoi pe undeva pe la săvârşitul lumii ăsteia. De nu ne-om reîntâlni curând cu ei, în cea de-Apoi, căci are guvernu' boc pachete turistice şi pentru noi...



duminică, 9 mai 2010

...


Fila de 6 mai

Plouă...
Am scrie, însă gândurile s-au însiropat îndelung în tăceri şi nu mai pot penița s-o urnească...
Citim atunci. "Despre singurătate".

castan înflorit cu pernă

Ray Charles& Diana Krall - You don't know me

De împrumut...de dat mai departe...


"La rău răspunde cu bine


Omul adevărat, omul bun păstrător al omeniei nu se răzbună niciodată. A răspunde la rău cu rău este dovadă de slăbiciune. A răspunde la rău cu bine este dovadă de tărie şi superioritate.
Un om ales își alege şi mijloacele. El nu cultivă răul pentru că nu a fost dăruit cu rău. El smulge vieții, oricât ar fi de mică, fărâma de lumină ce scânteiază ici-colo în bezna nesățioasă ce stăruie cu ochi de tăciune pentru a ne înghiți de bună voie.
Ai în față un mișel. Poți fi sigur de aceasta, totuși nu ești îndreptățit să-l alungi sau să-l lovești. Poartă-te bine; umblă frumos cu el, umblă cu mâini de aur. Omul nu e întotdeauna pe deplin ticălos. În cel mai umbrit şi apăsat suflet, mai stăruie uneori un sâmbure al binelui. Purtarea ta bună poate aduce la viaţă o făptură nouă, până atunci doborâtă. Conştiinţa lui, încărcată de piatra cu care te-a lovit ieri, poate fi trezită; poate fi ușurată. Mâna ta caldă, mângâierea plină de dragoste pot să sfarme urâtul din el, şi să-şi dea seama ruşinat de ceea ce a făptuit ieri.
Aşa apare lepădarea de un trecut urât şi începe o viaţă nouă, străbătută de razele unui îndemn mereu spre bine. La omul cel mai căzut poţi avea bucuria celor mai frumoase însușiri şi desăvârșite abnegații.
Atunci când omul nu e căzut în ireparabil şi chiar atunci, leacul adevărat este acela al bunătăţii, al îndemnului curat. Omul se tămăduie cu iertare, cu dragoste, cu mângâiere. Cerul îşi răsfrânge din nou albastrul senin dacă noi avem tăria să deschidem largi ferestrele tuturor virtuţilor binefăcătoare."

[Ernest Bernea - Îndemn la simplititate, Editura Vremea 2006, p. 38]

File de poveste

Norah Jones - Love me tender


sâmbătă, 8 mai 2010

Luni de mai, cinci la rând


S-au dus pe rând, grăbite, lunile de mai, lăsând în urmă fulgii din hârtii şi jocurile noastre de copii, aproape toate...De-un timp, noi ne gândim la prinţ şi ne-mbiem, timid, păpușile-prinţese să se lase-mbrăţişate.

Ieri, Ilinca a împlinit cinci ani.


Şi a fost bal...două zile la rând...



S-a cântat, s-a dansat, s-a desenat şi s-au citit povești...

Au apărut şi sarcini noi şi guri de hrănit (...cel puţin Tamagochi aşa o pretins)


Şi a fost şi tort

La mulţi ani, copilule!







PS


Ploaia mea n-a venit. Să dea avânt rădăcinilor liniștilor noi, ce-au prins gust de dealuri...dar şi de înălțimi...

Dar ele așteaptă tăcute, crescând domol pân' atunci, cu frunţile umezite de stropii ploii tale bune, de ieri...

Bilet pentru de dimineaţă


"Tristeți pustii, molipsitoare…

De ce mă urmăriți mereu
Şi, fie ploaie ori ninsoare,
Va țineți scai de capul meu?…"
Pasărea Colibri - Tristeți provinciale


Ţi-am lăsat pe farfurie, lângă ceașca cu cafea, patru covrigei cu mac. Nu mai mult...
Ai plecat spre vis îngândurat, şi-oricât m-am străduit să-ndepărtez, de pe umerii tăi, cu peria a deasă, - o știi, cea dăruită de Crăiasă - bariera scamelor, ce nu erau din vată roz, ce n-apucase a fi gustată, n-am izbutit s-ajung la miez, să scutur jos, pe covor, gândurile grizonante ce ți s-au prins de gulerul cămășii, ieri, când drumurile tale te-au purtat pân' la ogor...
Au prins poate gust de viață, încurajate de soarele de mai, lăsându-se purtate-n zbor de vânturile vechi, uscate...

Am eu ac de cojocul lor...iar de nu se vor lăsa ușor înduplecate, am să le cârpesc...
Închizându-le-ntr-un pliu. De-atunci încolo n-au să ţi se mai arate.

A.


vineri, 7 mai 2010

...


"I'm too foggy today..."

Norah sub nori...Be my somebody

miercuri, 5 mai 2010

Să vii...



...în noaptea asta, tăcerile nu ne-au mai fost cuvinte.
Iar luna...luna nici măcar pe jumătate,
n-a vrut cu niciun chip să mi se-arate.
I-am întrebat pe tei de știu ceva de tine
dar teii noștri amuțiseră şi ei...
Priveam pe cerul nopții neștiind ce caut
- Mă risipisem oare înainte de a fi-nceput? -
când vântul s-a pornit întocmai ca într-o poveste
să poarte către miazănoapte un gând de-al meu nesăbuit.
Un gând crescut, în ceasul neprezenţelor, în crăpătura
ce un dor adânc de crânguri iscase-n poarta sufletului meu.

Am căutat cu ochii iară-naltul...colțul de cer.
Şi am zâmbit văzând cum, una câte una,
acolo sus, stelele-aprinse se orânduiau.

Priveai şi tu spre noi, aşa-i?


Sade - Bring me home



luni, 3 mai 2010

Luni încropite din muzici


Tudor Gheorghe -
Dorul călător

Tudor Gheorghe - Niciodată toamna

Tudor Gheorghe - Primăvara mea

Adrian Ivanitchi - Amintirea paradisului (album)

Emeric Imre - Nebun de alb (album)

Poesis - Cântec şoptit (album)

Walter Ghicolescu - Nu-mi spune

Călare pe câmp


...călare pe câmp, ajung la hotar. M-așteaptă acolo licuricii buni, ce-mi vor fi călăuze.

E vară iară...iar fragul începe a-mi scrie pe cer noua poveste.

Mă plimb călare pe câmp - Poesis

sâmbătă, 1 mai 2010

Promisiune

Drum nou. Albăstrele presărate-naintea-mi...
Va fi bine...mi s-a arătat.




Revedere


Dar de doamna vă mai amintiți?



A fost cât pe ce s-o-ntreb de-a locuit şi ea un timp în blocul nostru, altfel neexplicându-mi de unde ne ştiam...Şi ea-mi zâmbea şi eu îi zâmbeam...În cele din urmă, o ninsoare, de data această de lună mai, de petale, a-ndepărtat bruma uitărilor, îndreptându-mi gândurile spre-o altă ninsoare. Ultimă.

Da...Prin urmare acolo o-ntâlnisem...îmi pare c-au trecut ani cu ierni tare-ntinse de-atunci...


Lady Gaga

...mare mi-a fost uimirea s-o-ntâlnesc astăzi, în miezul Bucureştilor, pe faimoasa Lady Gaga. M-am alăturat şi eu grupului de pozari şi-am tras un cadru-două...

Autograf n-am apucat să-i cer, căci s-au ivit ca din senin două gorile îmbrăcate-n negru care-au flancat-o...