Deunăzi, părutu-mi-au toate îndeosebi de grele...vorbele-mi...straiele-mi...respirările...
Până şi ceasul, ce cu-ale lui bătăi, îmi majorează deficitul...ceasul ce-mi mușcă adânc, de coapsă, ursita...
Oare nu știe că suntem în post?...se-nfruptă cu nesaţ din ea, o gustă îndelung, dedulcindu-se, lăsându-se ispitei...ursitei cu sâni mari şi pielă fină-catifea...
Numai să nu se-ajungă până-ntr-acolo încât să cadă grea!
[...]
...câte se pot schimba în zece zile.
Tu...eu...noi... Statuile, până mai ieri cu cuşme de nea, picate pe frunte, au astăzi aninate de grumaz ghirlande albe de ghiocei...iar păsări mici adună puf să-şi facă cuib...
Numai în noi e iarnă grea...este îngheţ...şi văd pe drum, căscate mari, din loc în loc, copci viclene, ce se deschid către-un adânc...ce poate ne-ar primi năuntrul lui, la rând cu alţii care, ca şi noi, au renunţat...prea osteniţi, dezamăgiţi de-o iarnă-ntinsă cât un sec în care-au intrat plini de nădejdi ce n-au dat rod...
Melancolie de primavara. Daca nu te-as cunoaste sau de nu ti-as simti degetele prinse-n miros de flori pitice, as fi putut sa iti dau un alt nume .
RăspundețiȘtergereCer senin ! ( I )
Flori pitice...mmmm...cândva le simţeam mireasma, Ioane...acum însă...
RăspundețiȘtergereninse sub cer...
E ca atunci, atunci cand zbori, zbori fara aripi, prins de tortile cerului nesfarsit, in culmi de fericire sau in trecatori ceruite-n rosu aprins.
RăspundețiȘtergereDaca m-as bucura, fie si pentru o secunda dintr-o viata traita la intamplare, as cere o secunda de nemurire. Pot trai secunda, pentru eternitate .
Nu s-a oprit ! Ploua, ninge !