Fidelitate

Să străbați poteca
ce duce la vis
noapte de noapte,
la același ceas,
ca să-ţi încarci sacaua sufletului
cu nădejdi proaspete,
din fire de rouă iscate.
Să scrii, în caietul
cu coperţi tari, rând nou,
cu cărbune,

despre povața ce pe prag
ţi-a lăsat,
(-merindă pentru o neprevăzută neprezenţă-)

sădind peticul de suflet
ce ţi-a mai rămas
Şi să-l privești cum,
din lumină,
crește

nou, curat.


Să străbați poteca
ce te poartă spre vis

sperând de fiecare dată să ţi se arate.