Recăderi

Şi de mi-ai așeza lumea la picioare, 

Sufletul meu tot încărunțit ar rămâne.

Şi de-am dormi îmbrățișați şi de m-ai trezi în dezmierdări, 

Bucuria mea de-atunci tot n-ar mai putea fi înviată.

Şi de-ai vrea să-mi dăruieşti răsăriturile şi marea,

Să străbatem împreună potecile de munte,

De mi-ai împărtăși toate tainele lumii

Ori mi te-ai făgădui de-acuma numai mie

Altfel n-ar mai putea să fie.

Credințele mele-s fărâme,

Nădejdile - pântece seci. 

Şi-am obosit atât...
de mine...

De mine prin tine...

Şi nici măcar  nu mai ştiu ai cui sunt
paşii ăştia ce mă poartă, cu fiecare clipă,
tot mai departe...

Luz Casal - Entre mis recuerdos