Amu', om care şi-a scos grătarul în curtea blocului şi a prăjit mici am mai văzut...
Pe vremuri, am văzut şi om care a tăiat găină, tot în aceeaşi curte a blocului... Imaginea cu sărmana păsare, despărţită de cap, şi zbătându-se mă urmăreşte şi acum şi mă face să mă scutur!
A, da! Am uitat! Zâmbesc... şi se spălau covoare în curtea blocului...cu dero :-) ... Copiii îşi lepădau sandalele şi puneau tălpile goale la treabă, la stors...
Da' om care să-şi taie unghiile în fereastra blocului zău că nu am mai văzut! Bine, nu aş putea spune că am văzut nici în seara asta, dar pot să jur că în fereastra apartamentului vecin se întâmplau asemenea treburi de buduar.
...
Cum şedeam eu aşa concentrată între paginile lucrării, aud un sunet familiar... Ţac! Ţac! ... Ţac! Ţac! Ţac!... Ţac, ţac, ţac!
Mă uit la câinele care dormea pe covor, sub ochii mei, şi nu depistez în el sursa zgomotului.
Ciulesc urechea şi realizez că "ţac-ul" vine de afară, din apropiata vecinătate.
Zâmbesc când piesa de puzzle lipsă îmbracă în mintea mea formă de cleştişor.
Un pic timid, parcă pentru a nu se trăda dichisul, ritmul parcurge deget după deget, demonstrând grija pentru formă. Şi, de ce nu, pedanterie şi dichis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu