Termometrul
spune la umbră suficiente
grade încât frunţile s-ajungă-mbrobonate chiar făr' de trudă, în miez de
aşteptări încordate.
Pe uliţa prăfuită, pe la
porţi, într-o veghe oarecum ascunsă, două bătrâne stau şi aşteaptă ceva, deznodând
şi înnodând basmale sub bărbi ţepoase, ce-s mângâiate rar ca pentru a alunga din
gânduri. O a treia, aplecată de spate, iese iute din curte şi li se alătură.
„- Ţăţică, a trecut cu moarta?
-
N-a
trecut… cre’ că o ia mai întâi pă la
răscruce pă la nea Fane a lu’ Chioru
şi-apoi o trece p-aci…
-
Mi-era
că a trecut şi n-am ieşit s-o văd... Fusei colea în spate, cu păsările iestea...
-
Ptiii…
da' ce păcat de ea... o lăsat trei copchii...
-
Şi
bărba-su singur acu’…
-
Ehh… bia… bia
rău Costică…
-
Îi
cântă frumos… or luat fanfara de la Becheneşti crez, Ţăţică…să-ntreb pă Leana… Ţaţă Leanooo! Ieşi, fa, afără
să te-ntreb ceva!
[Dar Leana nu răspunde…]
-
Îi
cânta, fa, de ţi se rupe sufletu’…de-ar auzi, i-ar părea şi ei rău că s-a dus…
-
S-a
dus, Ţăţică, că dară toţi ne ducem… Ce
să făcem?! Ei…dacă n-a trecut, să-i pui lu' Gheorghe să mănânce şi-apăi ies la
drum... făcui nişte teci... ”
Ghem, după gard, îngrijesc mai departe de
trandafirii mei, dar prind şi eu din zbor firul de jale pentru mort… Fanfara,
toropită, urmează domol programul regretelor eterne, aşteptând ca şi restul
celor ce-o petrec pe răposată, înşiruiţi pe drumul principal, să fie băgată în
pământ, să se-aşeze apoi la masă, s-o pomenească… bine că nu-i post, iar pentru
masa de praznic, chiar de nu-i din bogăţie încropită, s-au pregătit bucate,
după un soi de rost…
Cu soiul de rost s-a obişnuit şi popa, ce s-a
lăsat înduplecat să-şi ţină slujba laolaltă cu amendamentele muzicale aduse
ritualului creştin… după cum a îngăduit şi găina petrecută pe sub sicriu, să
fie primită…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu