Prin ochelarii cu rame mov
Am privit norii ce-şi scuturau poalele
gândurilor
peste noi doi. Ultimele umbre pe deal, 'nainte de amurg.
Iar ochelarii s-au pătat de stropi chibzuiți îndelung...
"Nu te mai văd!" - ţi-am strigat
Iar tu, priceput făuritor de poveste,
ai tras de-un tainic fir şi ploaia, ascultându-te, şi-a mutat
scânteile în umbra unui fag.
"Nu-ţi trebuie ţie gândurile norilor" - mi-ai spus,
Arătându-mi pe colţul nostru de cer culorile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu