Triști şi reci, parcă acoperiți de pământul întreg eram în ăst ceas.
S-a lăsat ceaţa peste oraş...
Iar cerul, ce nu-mi fusese nicicând refuzat, pierdut mi-i acum'
Fără putinţa de-a fi regăsit altădat'.
S-a lăsat ceaţa peste oraş...
Eu am ales.
Am ales să îmi pun al meu pas lângă-al tău.
S-a lăsat ceaţa peste oraş...
Şi m-am rugat ieri, în ultimul ceas,
Să Te ierte pe tine…căci nu ai ştiut ce faci.
S-a lăsat ceaţa peste oraş…
[12 ianuarie 2009, Jurnal de călătorie]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu