marți, 6 aprilie 2010

Încovoiere


Să nu ucizi

Să nu poftești nimic din ceea
ce este al aproapelui tău


Din pumnul strâns,
îmi cade pe pământ
piatra fierbinte,
Măsluită din iubire-n uri din lut.
Cunosc puterea ei -
pată arsă adânc înscrisă-n mine.
Pentru mereu.
Nu, n-am să cer iertarea, îndurarea
pentru gândul meu greu.
Am s-o îngrop în praful unui drum
ce ar fi trebuit să fie străbătut de amândoi.

Şi, în genunchi, am să Îi cer să uit.
Atât.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu