duminică, 25 aprilie 2010

Acciza pe bormaşină


[Explicaţia 1: Rândurile de mai jos prinseseră contur
în mintea mea încă de săptămână
trecută - vă povestesc mai jos ce şi cum - însă reclama pe
care am văzut-o acum câteva minute, pentru OBI,
cu o duduie agățată de tavan
cu ajutorul pricinoasei scule m-a hotărât.
Îngrijorându-mă tare, mărturisesc. Acum era momentul.]
[Explicația 2: corectorul de text cu care este prevăzut
blogul mi-a oferit ca alternativă pentru
cuvântul "pricinos" pe "prietenos"...ştie google ce ştie...]




O soluție pentru Guvernul României, aprig căutător de venituri pentru bugetul de stat, ar fi instituirea accizei pe bormașină.
Mi-a venit această idee într-una dintre zilele trecute, când, în concediu medical fiind, încercam să respect sfatul medicului, hodinindu-mă oleacă.
Căci dintre toate cele ordonate de el, sârguincios pe listă, asta mi-a părut a fi cel mai ușor de înfăptuit.


Dar n-am apucat a pune geană pe geană la vremea când somnu-i ăl mai dulce, mai ales c-am parte de el (ca om al muncii cu program fix) tare rar, devenindu-mi astfel nespus de prețuit, că, pentru câteva momente bune, am crezut că vreo falie seismică se lăsase gâdilată la subţiori de un duh năstruşnic. Vibrau pereţii, îmi tremura patul...mă durea dintr-o dată capul.
Oameni gospodari, vecinii mei, fără sfat dregătoresc ori îngăduință domnească, cred eu, au zis că-i vremea ca penultimul zid de rezistenţă al blocului (mda, ultimul e găzduit de-al nostru sălaş) să fie pus la pământ. Pentru a face loc, dacă nu orizonturilor americane, atunci măcar bucătăriilor de acest fel. "Zidul de rezistență - ultima frontieră", trebuia înlăturat. Iar pentru asta, în zumzet de bormaşini, au purces la fărâmat. Aveau cu ce, ovcors...

După imaginile înregistrate cu ceva vreme în urmă la Iaşi, când oamenii s-au călcat în picioare, ca în vremuri de mult apuse la coadă la carne, pentru o bormaşină prevăzută cu patru burghie, cele de astăzi de la televizor au făcut să mă strabată curenţi reci...Alte super-oferte, alte cămări din alte apartamente de bloc ghiftuite cu bormaşini....


Ce spuneți? Un doi-trei euro taxă pe fiecare bormașină deținută ar pune o stavilă în calea dezmățului meșteresc?

Ăl mai tare şi mai tare
Nu mai are celulare
Ci niscaiva găuritoare.
Toată ţara e o floare,
Pentru noi e o-ncântare
bormaşina din dotare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu