... în ultimele zile, m-am aplecat de foarte multe ori.
"Niciodată nu am făcut rău cu intenție aproapelui meu...
Doamne, dă-mi puterea să nu mă prăvălesc acum!
Dă-mi gândul bun!"
Semne...ţi se arată la tot pasul...dar, mult prea grăbit, şi de le vezi, sfârșești prin a le ignora ori a le da uitării mult prea repede...
Despre un om care a avut imensa putere de a-i ierta pe cei care, cu bâtele lor, l-au condus aproape de granița tărâmului morții am citit de curând (aici). Deși copil atunci când am văzut "Drumeț în calea lupilor", îmi amintesc chipul lui Dragoș Pâslaru.
Nu am primit bine articolul, recunosc...dar revenind cu gândul asupra lui, am luat ceea ce mie mi-era bun.
Iertarea pe care-o dai aproapelui tău care ţi-a greșit e mai întâi de toate un dar al tău pentru tine. Unul dintre cele mai de preț...
E un bilet spre libertate pentru tine şi el...
Iartă...şi scoate răul din tine, uitând tot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu