Am văzut-o și ieri. Tot în același loc, doar că avea o altă mină...
Şi mi-am închipuit atunci c-o fi vreun peregrin sosit anume pentru o sărbătoare (de care eu nu aflasem încă) la una dintre bisericile din împrejurimi...
Astăzi am început să brodez cu mai multă siguranță în jurul bănuielii asupra pricinii pentru care poposise din nou pe aceeași piatră, în același colț...
Mi-a trecut prin gând s-o "miluiesc cu ceva".
"Dar dacă totuși nu pomană așteaptă?", mi-am zis, degrabă, tot eu...ce-i drept, bătrâna nu cerea nimic...
Am privit cu coada ochiului figura acestei femei care-mi părea a se asemăna sfintelor din icoane...De-o liniște şi-o prospețime cum rar întâlnești nu doar pe chipul unui nevoiaș ajuns din urmă de ani buni, dar şi al unui norocos îndestulat al vremurilor...
Dar, ca din senin, dracul mic ce mă-nsoţeşte pretutindeni a grăit - "Păi nu vezi că ești proastă? Ce se spunea în Filantropica? Mâna întinsa care nu spune o poveste nu primește pomană!"
Şi-am trecut grabnic mai departe.
[...]
Rușinată de neputințele, nehotărârile şi micimile mele am întins pasul către birou. Urmează o nouă zi în care nu știu încotro s-o apuc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu