Fără rod

Pot oare vorbele care-au mințit

să spună pruncilor c-au fost cuminți?

S-aline or să istorisească-n amurg povești cu fete de-mpărat şi prinți?

Știi oare tu să mângâi şi s-alinți? Să prețuiești ce-i drept şi ce nu-i drept?

Cuvine-se ca mâna ta să odihnească

peste creștetul copilului ...cândva?

Spui că mă vrei acum...

Şi rupi cu forța fulgerului din senin iscat

Mlădițele ce-au răsărit în primăvara şi-n lumina bună a celuilalt.

"A mea! A mea! A mea!"

După noi, nimic n-ar fi...

Nu cunoaștem răsăriturile, nici calea stelelor,

nici împăcarea, nici seninul.

După noi, atât ar fi.

Doar pustiul.
Uitarea...

Şi nu mai ştiu de te-am iubit cândva

Ştiu că mi-e frig în umbra ta,

C-apropierea ce mă-nsufleţea

aduce azi neliniştea

şi iarna grea.

Te du...şi lasă-mă să-mi văd de viața mea.